Vin nou în burdufuri vechi

Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: „Este mai bun cel vechi.” (Luca 5:37-39)

Ascultă ediția audio aici.

Răspunsul lui Hristos la întrebarea despre post dă pe față confruntarea dintre iudaism și creștinism, dintre tradițiile vechi și cele noi care încearcă să se instaleze, veșnicele probleme care survin în urma schimbărilor din mediile religioase, înnoirea cerută de vremuri noi. În biserică sunt necesare schimbări? Care sunt burdufurile vechi?

Vinul nou este conținutul, mesajul, pe care îl distingem de doctrină, este adevărul prezent. Cuvântul grecesc neos înseamnă „nou în timp”, „recent”, „modern”, nu înseamnă de o natură nouă. Ellen White afirmă: „Învățătura lui Hristos, deși era reprezentată prin vinul cel nou, nu era o doctrină nouă, ci descoperirea aceleia care se dăduse la început” (Hristos, Lumina lumii, p. 228).

Burdufurile sunt recipientele, structurile, limbajul, metodele, tacticile și instituțiile în care este păstrat mesajul. Burdufurile se învechesc și devin fragile, nu pot fi folosite pentru a se ține în ele vin nou. Așa că pentru vin nou este nevoie de burdufuri noi, adică de strategii noi, de metode și mijloace noi, de forme și structuri noi; ele sunt noi, kainos, în original, prin calitatea și natura lor, dar sunt diferite și au nevoie de înnoire și schimbare în ce privește activitățile și planificarea. În mod curios, vinul vechi, despre care vorbește doar evanghelistul Luca, este bun, e chiar mai bun și plăcut, pentru că este o trimitere la faptul că niciodată nu trebuie să uităm că de unde a provenit el, provine și vinul cel nou.

Schimbările sunt necesare, dar numai în ce privește recipientul mesajului, iar nu în ce privește conținutul. Dimpotrivă, în aceste vremuri de pierdere a identității, trebuie să protejăm mesajul nostru. Este o gravă greșeală să ne definim semnele identitare după anumite practici sau structuri care, prin natura lor, sunt schimbătoare.

Identitatea trebuie determinată de doctrinele în care credem și de principiile după care trăim. Ceea ce definește o identitate nu este recipientul, ci conținutul. Trăsăturile ideologice ale identității noastre nu trebuie să se schimbe niciodată, dar orice altceva poate și trebuie să se schimbe. Să ne amintim că Dumnezeu ne poate ajuta să eliminăm din viața noastră ceea ce nu este necesar și să integrăm în viața noastră ceea ce este necesar.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video