Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:22-23)
Ascultă ediția audio aici.
Isus S-a retras cu ucenicii în nordul Galileei. Le-a pus două întrebări: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” și „Dar voi, cine ziceți că sunt?”. Răspunsul lui Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” I-a făcut mult bine lui Isus în acel moment. A început să le vestească ceea ce urma să se întâmple în scurt timp, că va avea de pătimit din cauza conducătorilor religioși din Ierusalim și că avea să moară și să învieze a treia zi. Apoi s-a întâmplat ceea ce relatează versetul de mai sus. Petru pare a fi întruchiparea bunătății, sfătuindu-L pe Isus să evite crucea, iar Isus pare a fi întruchiparea cruzimii, favorizând, prin atitudinea Sa, suferința care Îl aștepta la Ierusalim.
Bunătatea lui Petru este falsă și chiar diabolică, prin faptul că Îl ispitește pe Isus în același fel în care fusese ispitit de Satana la începutul lucrării Sale: să evite crucea, când tocmai fără cruce Diavolul ar fi ieșit învingător în marea luptă (Ioan 12:31-32). Cruzimea lui Isus este aparentă, deoarece El nu ne spune „leapădă-te de tine însuți, ia-ți crucea și urmează-Mă” (Matei 16:24), pentru ca apoi să ne lase vulnerabili și singuri, ci pentru a ne uni cu El și a ne oferi ocrotirea Sa. Falsa bunătate a lui Petru constă în a confunda ceea ce vine de la Dumnezeu cu ceea ce vine de la oameni; aparenta cruzime a lui Isus constă în a înțelege și a accepta ceea ce vine de la Dumnezeu, nu ceea ce oferă oamenii.
„Cântarul fals este un simbol al oricărei înșelăciuni, al oricărui artificiu care maschează egoismul și nedreptatea sub aparența dreptății și virtuții. Dumnezeu nu tolerează deloc aceste practici. Respinge orice comportament fals. Egoismul și lăcomia Îi produc repulsie. Nu tolerează o negociere la sânge, ci propune o plată corectă […]. Când cineva se lasă pradă egoismului sau unei conduite inadecvate, demonstrează că nu se teme de Domnul, nici nu respectă Numele Lui. Cei ce au o relație cu Dumnezeu nu doar că resping orice nedreptate, dar și manifestă o milă și o bunătate ca ale Lui față de toți cei cu care vin în contact” (Ellen White, Nuestra elevada vocación, p. 227, traducere liberă).
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu… să acceptăm astăzi voia Lui.
