Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi. (1 Samuel 12:3)
Ascultă ediția audio aici.
Nevoia de a da pe față transparență și onestitate în administrația publică sau în biserică este ilustrată astfel de apostolul Pavel: „Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni” (2 Corinteni 7:2) și Îl caracterizează pe Isus: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8:46). Ambii au fost calomniați cu mișelie de adversarii lor, deși realitatea este că cei corupți, frauduloși și necinstiți erau chiar cei care i-au acuzat: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos” (2 Corinteni 11:13). În episodul femeii adultere, Isus demască ipocrizia și impertinența denunțătorilor: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea” (Ioan 8:7). Au plecat toți, unul câte unul. Prin aceste cuvinte, Învățătorul a stabilit un important principiu moral: examenul de conștiință.
Este dureros de constatat cât de prolifică este corupția în aproape toate domeniile societății. În mod lamentabil, acuzația și denunțul s-au transformat în mijloace de destabilizare, generând alertă socială. Și, în lipsă de probe, se opresc în poarta tribunalului. Iar corupții cu „gulere albe” au din ce în ce mai mult impresia că nicio pedeapsă nu îi poate ajunge, iar consecințele sunt dezamăgirea și lipsa de încredere față de cei care conduc.
Se constituie comisii de supraveghere, se înmulțesc cenzorii, se promulgă legi anticorupție, se vorbește mult, dar soluția, conform Scripturilor, este alta: introspecția sau examenul de conștiință (Cine este fără păcat?). Reînarmarea morală a societății, prin toate mijloacele de educare ce pot construi caractere ideale: familia, școala, literatura, mijloacele de comunicare; sfârșitul relativismului moral care stabilește că fiecare epocă este așa cum e și că nu există morală absolută; slujirea altora ca obiectiv de viață și de activitate profesională, adică „regula de aur”, și nu setea egoistă de îmbogățire. În cele din urmă, restabilirea modelului hristic în toate domeniile: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” ar trebui să fie rugăciunea noastră, căci există în ceruri un Dumnezeu… Să decidem astăzi să proclamăm dragostea și iertarea lui Dumnezeu.
