Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează! (Apocalipsa 14:13)
Ascultă ediția audio aici.
Astăzi, 16 iulie 2015, comemorăm o sută de ani de la moartea lui Ellen White, care a decedat în casa ei din Elmshaven (Statele Unite), la vârsta de 88 de ani. A suferit după ce, căzând, și-a fracturat șoldul pe 13 februarie și din acel moment s-a stins cum se stinge o lumânare, după cum spunea fiul ei William. Timp de șaptezeci de ani, slujirea ei ca profet a fost una prolifică. A primit ultima dintre viziuni, care privea tinerii, pe 3 martie 1915 și, cu o săptămână înainte de a muri, ultimele sale cuvinte au fost: „Știu în cine am crezut.”
Au avut loc trei ceremonii de înmormântare: în duminica zilei de 18 iulie, în grădina din Elmshaven, casa în care a locuit în ultimii ani ai vieții sale, ceremonie la care au participat patru sute de persoane. Luni, 19 iulie, la Richmond, San Francisco Bay, unde credincioșii din Uniunea California și-au luat rămas-bun de la conducătorul spiritual și la care au participat mai mult de o mie de persoane. În cele din urmă, duminică, 24 iulie, la Battle Creek, în cimitirul Oak Hill, unde dorise să fie înmormântată, alături de soțul ei. A fost ceremonia cea mai importantă și care a atras cel mai mare număr de oameni, mai mult de patru mii. Președintele Conferinței Generale, A.G. Daniells, a citit o biografie a profetesei Domnului, arătând contribuția supranaturală pe care a avut-o în biserică și în lume. S.N. Haskell, președintele Uniunii de Conferințe, a ținut predica bazată pe Psalmii 116:15 și Apocalipsa 14:13.
O sută de ani mai târziu, cu greu putem să facem o evaluare a ceea ce datorează biserica noastră slujirii lui Ellen White. Convingerea fermă a vocației profetice, ca biserică a rămășiței; rolul evlaviei, speranței și reformei, care sunt rezultate din așteptarea Revenirii; răspândirea universală a mesajului adventist, rolul instituțional în domeniul educației, sănătății și publicațiilor și chiar structura administrativă a bisericii, toate au fost rodul binecuvântat al sfatului său inspirat, al activității personale de susținere și de suport oferit conducătorilor, al călătoriilor sale și, în special, al mărturiilor.
Periodicul Star din Sainte-Hélène (California, Statele Unite), din 23 iulie 1915, a dedicat un foarte amplu reportaj vieții și lucrării lui Ellen White și, ca și cum ar fi fost o confirmare a cuvintelor biblice „faptele lor îi urmează”, articolul a concluzionat: „Acum decedată, pentru totdeauna mesager.”
Să îi cerem lui Dumnezeu ca viețile noastre să fie o binecuvântare pentru alții.
