Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cele mai triste zile din slujirea mea a fost cea de 20 decembrie 1987. În Colegiul din Sagunto, tânăra Elena Muñoz, fiică a doi pensionari, foști slujbași în Departamentul Publicații din Spania, a murit zdrobită de un zid în timp ce pregătea, alături de alți tineri, sărbătoarea de Crăciun. În timpul funeraliilor, cu toții, părinți, profesori, elevi, prieteni și frați, am fost invadați de durere și neputință. La începutul predicii, am spus: „Este o zi tristă, prea tristă, moartea ne-a răpit-o cu violență pe draga noastră Elena, ca și cum ne-ar fi smuls o bucată din carnea noastră.” În inimile noastre de credincioși se învălmășeau numeroase întrebări pentru Dumnezeu, cu teamă și evlavie: De ce, Doamne? De ce nu a ocrotit-o mâna Ta atotputernică pe copila Ta iubită?
Ceea ce a urmat a fost o încercare grea pentru credința noastră și consolarea de care aveam nevoie nu putea veni decât prin credință. Doar prin credința care străpunge invizibilul, hrănește încrederea și speranța, prin credința care se supune Cuvântului lui Dumnezeu. În Evanghelia lui Ioan, două cuvinte se repetă frecvent, „a crede” și „viață”, care păstrează o relație inseparabilă de cauză-efect: „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:40); episodul în care această relație este cel mai bine evidențiată este cel al învierii lui Lazăr. Când rostește cuvintele: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”, Isus răspunde la neputința credinței Martei și la durerea cauzată de moartea lui Lazăr, pentru că o luptă se ducea între realitatea tragică a pierderii unei ființe iubite și speranța învierii viitoare, iar miza era credința ei. Întrebarea: „Crezi lucrul acesta?” este una retorică, pentru a sublinia această miză.
În acea zi nefericită, am adresat aceeași întrebare tuturor celor apropiați, care sufereau în urma pierderii Elenei Muñoz: Credeți că Isus este Mântuitorul lumii? Credeți că Isus este Viața? Credeți că ne iubește? Credeți că suferă împreună cu noi? Credeți că a înviat din morți și a biruit moartea? Să credem! Pentru că, „dacă vom crede, vom vedea slava lui Dumnezeu!” (Ioan 11:40).
