Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:40)
Ascultă ediția audio aici.
Textele din Scriptură care ne sunt adresate cel mai direct sunt cele care ne vorbesc despre misiunea bisericii în lume. Doctrina socială a bisericii noastre nu este rezultatul unei simple reflecții teologice, nici al oportunismului ecleziastic. Este o problemă de coerență cu Evanghelia și de fidelitate față de Cuvântul lui Hristos și față de exemplul Său suprem: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28) și „umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de Diavolul”(Faptele 10:38). Dragostea, compasiunea, slujirea au fost exemplul Său și, pe baza lor, Isus va judeca lumea la sfârșit.
Pe 19 și 20 octombrie 1982, valul de aer rece care aproape în fiecare an, în lunile octombrie și noiembrie, face ravagii pe coasta mediteraneeană spaniolă a determinat o asemenea cantitate de precipitații, încât barajul mlaștinilor de la Tous s-a prăbușit, eliberând din albia fluviului Jucar și a afluenților lui 2 500 hm³ de apă și aluviuni.
Localități întregi, cum ar fi Sollana, au fost inundate. Când apele s-au mai retras, au putut ajunge aici ajutoare trimise de peste tot din Spania: haine, pături, alimente, corturi, material sanitar etc. Pe 23, s-a cerut ajutor umanitar prin mijloacele de comunicare pentru scoaterea aluviunilor din case și distribuirea ajutoarelor colectate.
În acel Sabat, am organizat o echipă de intervenție pe terenul de sport al Colegiului din Sagunto. Profesorii, personalul nedidactic și elevii majori (în total, patruzeci de persoane), însoțiți de echipa de la bucătărie și echipați cu saci de dormit și câteva unelte, am plecat la Sollana cu un autobuz împrumutat de la un vecin din Sagunto. Primarul din Sollana ne-a găzduit într-o școală nouă, care fusese inundată în bună parte, și am început să lucrăm. Am curățat case, am împărțit locuitorilor pături, hrană și, mai ales, multe mesaje de încurajare și speranță. Cinci zile mai târziu, ne-am întors la colegiu. Colegii și elevii care nu putuseră să ne însoțească ne-au primit ca pe niște eroi, dar noi nu am considerat decât că am împlinit cuvintele lui Isus: „Mie Mi le-ați făcut.”
Pe parcursul acestei experiențe am simțit că Dumnezeu S-a putut folosi de viețile noastre într-un mod unic, pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. Sunt experiențe care nu se uită și care sunt esența Evangheliei. Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne folosească în slujirea aproapelui.
