El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Romani 8:32)
Ascultă ediția audio aici.
Maria, originară din Zuera (Zaragoza, Spania) și soțul ei, Mauricio, au lucrat pentru părinții mei la sfârșitul Războiului civil din Spania. El era vizitiul nostru: conducea un atelaj de transport urban, tras de un cal. Ea o ajuta pe mama și avea grijă de mine pe când aveam doi ani. A trecut timpul și s-au întors în Zuera, la douăzeci de kilometri de capitală, unde își aveau casa și terenurile. Dar Mauricio a murit și Maria a rămas singură, foarte singură, însoțită doar de amintiri amare. Familia mea mergea an de an la Zuera pentru a pune flori la mormântul lui Mauricio și al celor trei copii ai săi. Cuplul avusese, într-adevăr, doi fii și o fiică, dar toți muriseră. Una dintre aceste morți tulbura fără consolare viața tristă a Mariei: cea a lui Antonio, cel mai mic dintre băieți, care fusese împușcat în timpul Războiului civil, după ce fusese denunțat în mod josnic de un vecin din sat, deși nu împlinise încă șaisprezece ani. În fiecare an, ca să mergem la cimitir, trebuia să trecem pe la poarta denunțătorilor. „Asasinilor! Asasinilor! – striga Maria neconsolată – mi-ați ucis băiatul! Era doar un copil!” Scena s-a repetat an de an, până când, în cele din urmă, a murit și Maria.
Am văzut durerea teribilă pe care o poate cauza pierderea unui copil. Am văzut norii doliului coborând asupra vieților unor părinți; i-am văzut strigând, plângând, disperând, pierzându-și dorința de a trăi, întrebându-se: „De ce el? De ce nu am murit eu în locul lui?”
Textul de astăzi ne vorbește despre darul Fiului lui Dumnezeu care a murit pentru omenire. A suferit Dumnezeu ca oricare alt părinte în urma morții lui Isus? Moartea Fiului lui Dumnezeu nu a fost întâmplătoare sau neprevăzută. Dumnezeu „n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți”. Darul Fiului lui Dumnezeu și moartea Sa nedreaptă pe cruce au fost cea mai mare, cea mai importantă și cea mai dureroasă mărturie a Providenței divine în această lume.
Să Îi mulțumim lui Dumnezeu că nu Și-a cruțat propriul Fiu ca să ne salveze și să îi oferim tot ce e mai bun în viața noastră.
