Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.” (Matei 20:17-19)
Ascultă ediția audio aici.
Matei menționează de patru ori moartea și învierea Mântuitorului. De trei ori atunci când Isus le spune ucenicilor ce urmează să I se întâmple la Ierusalim (16:21; 17:22-23; 20:17-19); a patra oară, când autoritățile evreiești îi spun lui Pilat: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: «După trei zile voi învia.» Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: ’A înviat din morţi!’ Atunci, înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi»” (27:63-64). În fiecare dintre aceste texte, moartea și învierea sunt anunțate în același context, ca fapte inseparabile și inevitabile.
Comparând evangheliile lui Matei, Marcu și Luca, descoperim că ceea ce li se vestea era de neînțeles pentru ucenici: prima dată pentru Petru, ale cărui gânduri „nu [erau] gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (Matei 16:23); a doua oară pentru toți cei care „nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe” (Marcu 9:32); și a treia oară, Luca spune că „ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri” (Luca 18:34). Cât despre preoți și cărturari, nici ei nu înțelegeau nimic din misterul crucii și învierii lui Hristos. Au avut pretenția să închidă și să sigileze ei înșiși mormântul lui Isus, pentru ca ucenicii să nu meargă să „fure” trupul.
O altă constantă care apare în relatările evangheliilor este că tuturor le-a fost frică. Marcu spune: „Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El” (Marcu 10:32). Dacă ar fi înțeles că nu avea să fie moarte fără înviere și nici cruce fără biruință, ar fi înfruntat evenimentele cu însuflețire și cu o altă stare de spirit. Satana are cel mai mare interes ca noi să respingem crucea și să negăm învierea. Apostolul Pavel știa și de aceea a scris: „Cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră (1 Corinteni 15:12-14).
Învierea lui Isus este o dovadă în plus că există în ceruri un Dumnezeu și că are puterea de a-i mântui pe copiii Săi. Să mulțumim astăzi cerului pentru Isus Hristos!
