Căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. (Luca 15:24)
Ascultă ediția audio aici.
Walter Flandera, profesor de științe la Colegiul Adventist din Bogenhofen (Germania), povestea cum mama sa, o credincioasă adventistă de ziua a șaptea, suferea văzând că fiul ei se îndepărta de biserică pe măsură ce avansa în studiile universitare. În Europa, națiunile și oamenii erau pe cale să se distrugă unii pe alții în culmea freneziei și nebuniei fanatismului politic. Pentru Walter, Dumnezeul dragostei și al mamei sale fie nu exista, fie îi abandonase.
Tulburarea femeii a ajuns la culme într-o zi, când Walter a fost recrutat pentru serviciul militar și a trebuit să meargă la război. Biata mamă se gândea că poate aceea era ultima oară când își mai vedea fiul. Teama că moartea l-ar putea răpi, în condițiile în care el se îndoia de Dumnezeu și nu acceptase sacrificiul lui Hristos ca garanție a mântuirii personale, o tortura. Înainte de despărțire i-a dat un Nou Testament și i-a spus că se va ruga în fiecare zi ca Dumnezeu să îi ocrotească viața. Apoi l-a îmbrățișat în hohote de plâns și s-au despărțit.
Ororile războiului au împietrit inima lui Walter și l-au făcut să se revolte până la indignare împotriva Dumnezeului providenței pe care i-L prezentase mama lui. Nu a deschis niciodată Noul Testament pe care îl luase la război și nici nu se mai ruga, așa cum obișnuia în copilărie; văzând murind atâția dintre camarazii lui, a refuzat să creadă că viața lui depindea de Dumnezeu, convins fiind că, în orice moment, la rândul lui, putea fi victima războiului.
La un moment dat, în viața tinerilor, este nevoie ca religia pe care le-au transmis-o părinții să devină personală. Uneori, această tranziție este însoțită de o criză care provoacă prăbușiri spirituale. Pe deasupra, dacă factori care țin de mediu și de circumstanțe favorizează îndoielile, nesiguranța și frustrările, criza se poate dovedi dramatică și definitivă. Dumnezeu nu e în necunoștință de cauză cu privire la acest proces. Providența Sa acționează pe parcursul experienței noastre și conduce evenimentele în așa fel încât, în mod surprinzător și pe baza căutării noastre sincere, să regăsim credința.
Dacă suntem pe cale să ne îndepărtăm de credință, dacă ne-am gândit să părăsim biserica, dacă ne simțim asaltați de ispite să ne amintim că Domnul este dispus să ne arate, în cel mai evident mod, că există în ceruri un Dumnezeu…
