Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.(Luca 23:8-9)
Ascultă ediția audio aici.
Vorbind despre patimile lui Hristos, Isaia profetiza: „Ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund; n-a deschis gura” (Isaia 53:7). În niciun alt pasaj din evanghelii nu sunt tăcerile lui Isus atât de elocvente și semnificative ca în scenele patimilor.
Evangheliștii subliniază că Isus a tăcut când Caiafa, marele-preot, după ce i-a ascultat pe martorii mincinoși la judecata religioasă, a întrebat: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” (Matei 26:62). În casa marelui-preot, Isus l-a privit de la distanță pe Petru, care tocmai termina de hulit, dar nu a făcut niciun comentariu (Luca 22:61). Nu i-a răspuns lui Pilat când, în pretoriul roman, preoții și bătrânii l-au acuzat (Matei 27:12,14). Nu a spus nimic nici când poporul l-a preferat pe Baraba. Nu s-a văicărit și nici nu a protestat când a fost biciuit, batjocorit și încoronat cu o coroană de spini (Ioan 19:1-3). În tăcere, sfâșiat de durere și umilire, a apărut înaintea poporului (Ioan 19:5-6). Nici măcar lui Pilat nu i-a răspuns când acesta L-a întrebat: „De unde eşti Tu?” (Ioan 19:9). Și a rămas mut, impasibil, când guvernatorul l-a condamnat la moarte: „Atunci L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit” (Ioan 19:16). Fraza apare sub diferite variante în cele patru evanghelii.
În mijlocul tuturor acestor tăceri se înscrie tăcerea lui Isus înaintea lui Irod: tăcere de rușinea altuia, tăcere de tristețe profundă, tăcere de mustrare, tăcere de condamnare. Tăcerea lui Isus înaintea lui Irod nu are de-a face cu frica, disprețul sau indiferența, cu atât mai puțin cu slăbiciunea. Acum, Cel care era Cuvântul divin tăcea. De ce?
Tăcerea lui Isus înaintea lui Irod a fost expresia unui act de judecată: i-a condamnat frivolitatea, lipsa de respect pentru lucrurile sfinte. L-a judecat pentru că a respins adevărul care îi fusese prezentat de cel mai bun dintre profeți, Ioan Botezătorul, și pentru senzualitatea și cruzimea dovedite prin uciderea slujitorului lui Dumnezeu.
L-a judecat pentru conștiința insensibilă, vinovată, incapabilă de pocăință. Isus a păstrat tăcerea de multe ori, deoarece „pentru cine nu are urechi de auzit, Isus nu are gură să vorbească” (Matei 13:9,14-15).
Să apreciem liniștea. Să închidem televizorul și alte surse de poluare sonoră. Să ne pregătim urechile să asculte și vom putea să vedem că există în ceruri un Dumnezeu.
