Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. (Luca 23:26)
Ascultă ediția audio aici.
Crucea condamnaților era formată din două bucăți de lemn: cea verticală, de aproximativ trei metri înălțime, care era introdusă într-o gaură la locul crucificării, și cea orizontală, numită patibulum, care trebuia dusă de condamnat la locul supliciului. Isus nu a putut duce această bucată de lemn decât pe o distanță scurtă din drumul crucii, slăbit fiind după ce a fost biciuit cu cruzime, nemâncat și epuizat după lunga noapte de chin din Ghetsimani. Cine să poarte crucea condamnatului?
Aceasta era o înjosire și nimeni nu era dispus să care o cruce. Simon din Cirene trecea pe acolo și s-a intersectat cu cortegiul funebru. L-a văzut pe Isus încoronat cu spini, cu fața sângerândă și căzut la pământ; i s-a făcut milă, s-a oprit, a protestat față de ceea ce vedea, iar soldații l-au obligat pe el să poarte crucea.
Evangheliile nu precizează dacă Isus și Simon au schimbat vreo vorbă, dar fără îndoială că s-au privit. Cu siguranță că privirea lui Isus a fost una de recunoștință omenească și de compasiune divină, o privire a unei chemări de nerefuzat. Urmând exemplul bunului samaritean din parabolă, lui Simon din Cirene i s-a făcut milă de Isus, nu a rămas neutru, nu i-a fost frică să ia atitudine în favoarea lui Isus și această întâlnire a devenit providențială pentru el. A purtat crucea lui Isus până pe Golgota. Dar odată ajuns la Calvar, nu Simon din Cirene a fost cel crucificat.
Această moarte, acest sacrificiu, Îi era rezervată în exclusivitate Fiului lui Dumnezeu. Ce semnificație are istoria omului care a purtat crucea lui Hristos și a mers în urma Lui? Ce semnificație are pentru noi, credincioșii? Simon din Cirene este prototipul omului păcătos. Cu crucea în spate, Simon pare un condamnat la moarte pe drumul către locul de execuție, dar nu moare el: Hristos moare în locul lui. Crucea lui Simon este crucea suferinței omenești. Durerile, angoasele, tragediile omenești sunt reprezentate de crucea cireneanului, de care suntem eliberați atunci când Isus Își dă viața pentru noi. Simon și crucea lui întruchipează credincioșii și ucenicii lui Hristos, care acceptă poveri și sacrificii, care suportă oprobriul și rușinea pentru a purta crucea Mântuitorului în această lume. Hristos înainte, Simon, ducând crucea, în urma Lui; drumul Calvarului este un simbol al unirii umanului cu divinul în planul de mântuire.
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, atunci când e rândul nostru, să ducem crucea alături de Isus Hristos. Acesta este un privilegiu. La sfârșitul drumului, ne așteaptă o mare răsplată.
