Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo,pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. (Luca 23:33)
Ascultă ediția audio aici.
În 1968, într-un vechi cimitir din Ierusalim s-au găsit rămășițele unui tânăr de 25 de ani, care fusese crucificat la jumătatea primului secol. Este dovada arheologică cea mai asemănătoare crucificării lui Isus. Dealul Căpățânii era un mic deal stâncos aflat la nord-est de Ierusalim, la o sută de metri de zidul cetății, aproape de poarta lui Efraim. Acolo l-au crucificat pe Isus, alături de doi răufăcători. Crucificarea era cea mai crudă și rușinoasă condamnare practicată de romani. Evreii știau și, cu o mânie și o ură feroce, i-au cerut lui Pilat crucificarea lui Isus.
Crucea lui Hristos și suferințele Lui semnifică, în primul rând, împlinirea multor profeții din Vechiul Testament: „Pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi” (Isaia 53:12; vezi Luca 23:33-34); „mi-au străpuns mâinile şi picioarele, […] îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea” (Psalmii 22:16,18; vezi Matei 27:35); „Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet” (Psalmii 69:21; vezi Matei 27:34,48).
Crucea lui Hristos a fost o mărturie vie a iertării divine. Isus nu a cerut niciun blestem și nicio răzbunare asupra soldaților, preoților și fariseilor care L-au asasinat. Crucea de pe Calvar a fost ultima confruntare dintre Hristos și Satana. A fost expresia freneziei satanice împotriva Fiului lui Dumnezeu, apogeul rebeliunii sale și a opoziției față de Creator. A fost confirmarea eșecului său și biruința definitivă asupra lui.
Crucea lui Hristos, suferințele și moartea Sa au fost și o ocazie finală de pocăință, de convertire și de credință pentru tâlharul cel bun, care murea alături de El. Ellen White spune: „În Domnul Isus, zdrobit, batjocorit și atârnând pe cruce, el a văzut pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. […] «Doamne, adu-Ți aminte de mine», strigă el, «când vei veni în Împărăția Ta.» […] Cât de mângâietoare a fost atunci pentru Mântuitorul exprimarea credinței și a iubirii din partea tâlharului muribund!” (Hristos, Lumina lumii, p. 651). Răspunsul lui Isus nu s-a lăsat așteptat: „Adevărat îţi spun astăzi că vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). Aceste cuvinte ale lui Isus fac din cruce garanția, promisiunea, gajul vieții veșnice, atunci, astăzi și întotdeauna. Să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul binecuvântat al lui Isus!
