Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. (Ioan 19:26-27)
Ascultă ediția audio aici.
Matei spune că, atunci când a fost crucificat Isus, multe dintre femeile care Îl urmaseră în Galileea ca să Îi slujească au rămas să Îl privească pe Isus de departe (Matei 27:55), dar Ioan arată că la piciorul crucii se aflau „mama Lui, sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa și Maria Magdalena” (Ioan 19:25). Aceste femei au fost martore la ororile crucificării; ascultaseră nebunia satanică a preoților și cărturarilor care Îl batjocoriseră; asistaseră la execuția brutală a soldaților romani; fenomenele naturale care însoțiseră moartea lui Isus le-au înspăimântat: întunericul care a acoperit Golgota și cutremurul de pământ care a sfărâmat stâncile.
Aceste femei au văzut cu durere suferințele chinuitoare ale lui Isus și au simțit în propriile trupuri presiunea unei suferințe de nedescris în cuvinte. În mod special Maria, mama îndurerată a Mântuitorului, a fost nevoită să suporte acest moment. La un moment dat, din cauză că era expusă unui asemenea spectacol brutal, Ioan a trebuit să o ia din locul suferințelor Fiului ei: „Ea a văzut cum mâinile Sale se întind pe cruce; ciocanul și cuiele fuseseră aduse, erau acolo, și, în timp ce piroanele erau bătute în carnea moale, ucenicii, cu inima zdrobită, au dus departe de scena aceea plină de cruzime trupul leșinat al mamei lui Isus” (Hristos, Lumina lumii, p. 646). În momentul morții, când a simțit că rămâne fără respirație, cu ultima suflare, trecând cu privirea peste cei ce erau în jurul crucii şi văzând-o pe mama Lui, Isus a rostit: „Femeie, iată fiul tău!” și apoi, adresându-se lui Ioan: „Iată mama ta!” Ellen White comentează din nou: „O, ce Mântuitor milostiv și iubitor! În mijlocul durerilor fizice și al chinurilor sufletești, El S-a gândit la mama Sa! Nu avea niciun ban cu care să Se îngrijească de nevoile ei, dar, pentru că Ioan Îl iubea din toată inima, El i-a încredințat-o pe mama Lui ca pe o comoară de preț. […] Exemplul desăvârșit al iubirii filiale a Domnului Hristos strălucește cu putere neumbrită prin negura veacurilor” (Hristos, Lumina lumii, p. 653).
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să purtăm de grijă, să iubim și să protejăm persoanele față de care suntem responsabili.
