Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” (Luca 24:28-29)
Ascultă ediția audio aici.
Ucenicii din Emaus aveau ochii încețoșați și Isus i-a făcut să vadă. Cum a reușit?
În primul rând, a fost nevoie să îi îndepărteze de la preocupările lor. În orice criză, de obicei facem din noi înșine centrul preocupărilor și totul se învârte în jurul nostru. Cel mai bun remediu pentru tristețe, frustrare sau depresie este să fim capabili să uităm de noi înșine și să ne ocupăm de alte lucruri și de alte persoane.
Învățătorul le-a arătat apoi cum să caute răspunsuri în Scripturi. Trebuie să încercăm să găsim răspuns la îndoielile, confuziile, crizele și întrebările pe care le avem în Biblie. Hristos i-a învățat să aibă încredere în Biblie.
În cele din urmă, Isus le-a arătat că era absolut necesar ca Mesia să moară. Până atunci, acești ucenici nu înțeleseseră că era nevoie de moartea lui Hristos, că ea fusese anunțată și că nu era un accident nefericit al slujirii Sale. Domnul le-a spus: „Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Luca 24:26). Apoi a făcut cu ei un studiu biblic: „Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (v. 27). Crucea, suferința și durerea fac parte din experiența uceniciei. Ignorarea lor nu face decât să adauge suferință și durere la lipsa de înțelegere a planurilor divine.
Au ajuns în satul Emaus. Ziua era pe sfârșite și călătorul misterios s-a prefăcut că merge mai departe. Dar ucenicii, entuziasmați de cuvintele Sale, L-au convins să rămână cu ei. Prin studiul Scripturilor învățăm să cunoaștem și să apreciem compania lui Isus. Pasul următor este să Îl invităm în intimitatea căminului nostru, să Îi oferim un loc la masă, să mâncăm împreună cu El. Povestea ucenicilor din Emaus ne învață experiența minunată a comuniunii.
L-au recunoscut pe Învățătorul înviat în slavă! Ce surpriză! Ce binecuvântare! Ce revelație! Când a frânt pâinea, S-a făcut nevăzut dinaintea lor (v. 30-31). Atunci și-au dat seama de influența supranaturală a lui Isus asupra lor, pe când le explica Scripturile: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” (v. 32).
Să Îi cerem lui Isus astăzi să ne ajute să înțelegem Scripturile.
