Înapoi la Ierusalim

    S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.” (Luca 24:33-34)

    Ascultă ediția audio aici.

    Isus a dispărut dinaintea celor doi ucenici din Emaus chiar în momentul în care L-au recunoscut. De ce? Timp de mai bine de trei ani, acești oameni își puseseră credința și încrederea în Isus, în prezența Sa vizibilă, auzibilă, tangibilă. Făcuseră parte din cercul Său de prieteni, fuseseră martori ai manifestărilor publice ale divinității Sale. Dar când a fost crucificat și pus în mormânt, au încetat să Îl mai vadă și au crezut că Îl pierduseră pentru totdeauna. Venise momentul să trăiască prezența interioară a lui Isus în viețile lor, să vadă invizibilul prin credință. Așa că Isus a dispărut. Avuseseră dovada învierii Sale și, la fel ca Toma, trebuiau să creadă fără să vadă. Cu toții avem nevoie de acest lucru: de prezența interioară a lui Hristos, de o realitate interioară necondiționată de circumstanțe, de o prezență exclusiv prin credință. Credința integrală nu este un misticism interior, golit de realism.

    De la Emaus, probabil fără să fi terminat de mâncat, s-au întors la Ierusalim. Noaptea, întunericul, oboseala, obstacolele, nimic nu mai contează când „inima arde” de bucuria revederii lui Isus înviat. Dacă la dus mergeau încet, târându-și pașii, vorbind cu amărăciune și melancolie, pe drumul de întoarcere la Ierusalim mergeau cu plăcere, nu cu tristețe, cu certitudini, nu cu îndoieli, fără a-L avea pe Hristos alături, dar cu Hristos în ei, plini de speranță, nu de nostalgie, îmbătați de bucuria regăsirii, nu simțindu-se abandonați, siguri de victorie, nu împinși de eșec. Același drum, dar mult mai scurt odată ce în inimă le ardea un foc. Să remarcăm expresia de entuziasm și de satisfacție cu care începe și se termină Evanghelia lui Ioan: „Noi am găsit pe Mesia!” (Ioan 1:41; 20:25).

    Ellen White interpretează astfel călătoria de întoarcere la Ierusalim a celor doi ucenici din Emaus: „Noaptea este întunecată, dar Soarele Neprihănirii luminează asupra lor. […] Hristos este un Mântuitor viu. Ei nu-L mai jelesc ca pe un om mort. Hristos a înviat – repetă ei mereu și mereu. Aceasta e solia pe care ei o aduc celor întristați. Trebuie să le povestească întâmplarea minunată de pe drumul către Emaus. Trebuie să le spună cine li S-a alăturat pe cale. Ei duc solia cea mai mare care s-a dat vreodată lumii, vestea bună de care depind nădejdile neamului omenesc atât pentru vremurile acestea, cât și pentru veșnicie” (Hristos, Lumina lumii, p. 695). Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne înflăcăreze inima cu ardoare spirituală.

    Înapoi la Ierusalim - 2020. Hristos este un Mântuitor viu. Ucenicii nu-L mai jelesc ca pe un om mort. Hristos a înviat - repetă ei mereu și mereu. Aceasta e solia pe care ei o aduc celor întristați. Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne înflăcăreze inima cu ardoare spirituală.
    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Mulțumesc, Tată!

    Tată, sunt foarte recunoscătoare pentru lucrurile bune pe care le-ai așezat în viața mea! Sunt recunoscătoare pentru prieteni și familie (uneori chiar și pentru străini!) – oameni prin care Îmi vorbești și prin intermediul cărora mă ridici. Orice aș avea de înfruntat, oricum m-aș simți, găsesc mereu lucruri pentru care să fiu mulțumitoare: viața mea, sănătatea mea, faptul că Te cunosc pe Tine. Îți mulțumesc pentru cine ești Tu și pentru persoana care m-ai creat să fiu! PROVOCARE: Te provoc ca fiecare moment de părtășie cu Tatăl tău să îl începi prin a-I mulțumi. Găsește de fiecare dată un lucru pentru care să Îi mulțumești, și vei fi mai fericit(ă)!

    Din nou și din nou

    Părinte, umple-ne inima și viața cu bunătățile harului Tău! Dă-ne din plin îndurarea Ta și fă să răsară peste noi fața Ta! PROVOCARE: Începe astăzi un jurnal de rugăciune, iar dacă ai deja unul, ia-ți timp să revezi tot ce ai scris în el!

    De vorbă cu prietenul meu

    Doamne, ajută-ne să descoperim frumusețea caracterului Tău prin intermediul naturii! Dă-ne putere să învățăm ordinea și disciplina din preajma noastră! PROVOCARE: Te invit astăzi să îți iei un timp special în care să stai în tăcere în mijlocul naturii în prezența lui Dumnezeu. Invită-L la o plimbare pe Cel care a creat natura pentru tine și pentru mine și deschide-ți inima să înveți despre caracterul lui Dumnezeu din ordinea, frumusețea și diversitatea naturii!

    Roagă-te ca un părinte!

    Doamne, Îți mulțumesc pentru copiii din familia mea și din biserica mea! Ajută-mă să prețuiesc acest dar și să îi port mereu în rugăciune către Tine! PROVOCARE: Roagă-te astăzi pentru copiii din familia ta și din biserica ta! Îi știi pe toți pe nume? Amintește fiecare nume înaintea lui Dumnezeu! Propune-ți ca măcar o dată pe săptămână să te rogi pentru fiecare în parte!

    Publicate astăzi

    Primul pas al tău

    Atunci când consideră necesar, Dumnezeu ne impulsionează prin îndemnuri și simțăminte. De cele mai multe ori, El are nevoie de un om care să-l ajute pe unul din copiii Lui să facă primul pas. Ar fi posibil să Se folosească și de tine în planurile Lui?

    Pietricica din pantof

    Te încurajez ca astăzi să-ți iei timp să rezolvi problemele, înainte ca ele să-ți cauzeze mai multă durere și să te coste timp prețios în viitor.

    Titluri de nobleţe

    Textul de astăzi ne garantează apartenenţa şi demnitatea nu unei puteri nobiliare, ci a împăratului universului însuşi, şi nu numai pentru o zi, ci pentru întreaga veşnicie. Gândeşte-te la binecuvântata descendenţă de a fi copil al lui Dumnezeu şi la privilegiul de a-I sluji.

    Mulțumesc, Tată!

    Tată, sunt foarte recunoscătoare pentru lucrurile bune pe care le-ai așezat în viața mea! Sunt recunoscătoare pentru prieteni și familie (uneori chiar și pentru străini!) – oameni prin care Îmi vorbești și prin intermediul cărora mă ridici. Orice aș avea de înfruntat, oricum m-aș simți, găsesc mereu lucruri pentru care să fiu mulțumitoare: viața mea, sănătatea mea, faptul că Te cunosc pe Tine. Îți mulțumesc pentru cine ești Tu și pentru persoana care m-ai creat să fiu! PROVOCARE: Te provoc ca fiecare moment de părtășie cu Tatăl tău să îl începi prin a-I mulțumi. Găsește de fiecare dată un lucru pentru care să Îi mulțumești, și vei fi mai fericit(ă)!

    Önhitt, gondtalan késlekedés

    „Ímé, eljövök, mint a tolvaj. Boldog, aki vigyáz és őrzi az ő ruháit, hogy mezítelen...