Este mai ferice să dai decât să primeşti. (Faptele apostolilor 20:35)
Ascultă ediția audio aici.
Deși aceste cuvinte atribuite lui Isus nu apar în evanghelii, ele pot aparține tradiției orale și scrierilor care circulau despre viața Mântuitorului, pe care Luca, autor al unei evanghelii și al Faptelor apostolilor, le-a putut consulta (Luca 1:1-4). Pe de altă parte, dihotomia a da/a primi nu este străină mesajului lui Hristos: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:8); „Daţi, şi vi se va da” (Luca 6:38). Despre El Însuși, Isus afirmă: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28).
Dumnezeu este întâiul și marele Dătător al lumii: Dătător al vieții, Creator (Geneza 2:7); El dă semănătorului sămânță și pâine ca hrană (2 Corinteni 9:10), dă bogăție, recoltă și rod câmpurilor (Psalmii 147:8,9,14-18), dă oamenilor știința, puterea și capacitatea de a acumula bogății (Deuteronomul 8:17-18). Dumnezeu dă înțelepciune din belșug celui care o cere (Iacov 1:5); „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17); în cele din urmă, așa cum arată toate darurile lui Dumnezeu pentru oameni, „a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).
Scripturile relatează și despre oameni care au fost dătători generoși (Exodul 36:5). David a dat pentru casa lui Dumnezeu mai mult decât fusese deja oferit: „Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa Sfântului Locaş” (1 Cronici 29:3). Iar Pavel spune despre bisericile din Macedonia, care l-au ajutat: „Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor” (2 Corinteni 8:2-3).
În toate aceste situații, textul biblic subliniază că natura unui binefăcător este de a nu se mulțumi cu îndeplinirea unei îndatoriri, ci de a merge mult mai departe decât ce este strict necesar, parcurgând cu plăcere „a doua milă”. Cei care fac astfel sunt preafericiți, pentru că simt plăcerea și privilegiul de a împărți, pentru că prețuiesc faptul de a fi o binecuvântare pentru alții, ceea ce îi face sensibili, solidari și fericiți, după modelul lui Dumnezeu Însuși, marele Dătător al acestei lumi.
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să facem din ziua de astăzi o zi a dăruirii și a slujirii aproapelui.
