De aceea zice: „Deşteaptă-te, tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.” Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. (Efeseni 5:14-16)
Ascultă ediția audio aici.
Cu o altă ocazie, v-am vorbit despre profesorul Isidro Aguilar, directorul școlii misionare din Madrid (Spania), unde am primit o parte din formarea mea ca pastor, despre lecțiile pe care le-am primit de la el, despre nemaipomenitele studii biblice pe care le ținea, despre simțul său practic. Îmi amintesc de una dintre expresiile pe care ni le-a transmis pentru a face față momentelor în care avem prea puțin timp și prea multe de făcut: trebuie să fim „colectori de timp”, adică să îl recoltăm, să profităm eficient de timpii morți cărora puțini sunt cei care le acordă valoare sau importanță. Este vorba despre cele câteva minute pierdute ici și colo care, adunate, însumează milioane de ore risipite de rasa umană. Risipa este reală, o încărcătură reziduală de o incomensurabilă valoare, pe care nu o vom putea recupera niciodată.
Pastorul Aguilar nu făcea referire la orele de repaus, de activitate fizică sau de divertisment necesar, ci la minutele care trec fără să ne dăm seama, când suntem ațipiți, deși ar trebui să fim treji, când nu știm ce să facem sau când ceea ce ne-am apucat să facem nu este nici profitabil, nici indispensabil, nici oportun; la orele sterile, la ocupațiile triviale, la pustiurile mentale, la prostii, superficialități, nonsensuri; la momentele în care risipim darul divin al timpului, care este prețioasa materie primă din care sunt făcute oportunitățile vieții și ale mântuirii.
Celebrului scriitor grec Nikos Kazantzakis îi aparține fraza: „Îmi vine să cobor la colț, să întind mâna și să cerșesc de la străini: «Vă rog, dați-mi și mie un sfert de oră!»” Spunea astfel când o boală nemiloasă îi mistuia interiorul și simțea că timpul îi este pe sfârșite. Dacă pentru filosoful, poetul și autorul de nuvele a fost tragic, cu atât mai mult ar trebui să fie pentru noi, care am pus în așteptare o lucrare de care depinde venirea Domnului în lume, o misiune pentru care a mai rămas foarte puțin timp, iar milioane de oameni încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Mai dispunem de fragmente de timp pe care să I le oferim lui Dumnezeu? Când va veni vremea să ne ocupăm de părinți, prieteni, vecini? Este nevoie să trăim aceste vremuri dificile „nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând vremea”. Trebuie să fim „colectori de timp”.
Să Îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne ajute să ne folosim timpul cu înțelepciune.
