Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. (Luca 21:31)
Ascultă ediția audio aici.
Societatea evreiască din timpul lui Isus era impregnată de false speranțe mesianice care ajunseseră să fure chiar și inima apostolilor lui Isus. Esenienii, fariseii și zeloții aveau cu toții ceva în comun: speranța în iminenta apariție a lui Mesia, ca șef spiritual și militar care va instaura domnia teocratică a lui Israel, supunând toate națiunile păgâne sub sceptrul monarhiei restaurate a lui David. Răspunsul lui Isus pentru ucenici, în predica profetică, avea ca scop corectarea acestor așteptări și îndepărtarea oricărei incertitudini cu privire la venirea Sa. Mesajul Său este totodată imperativ și liniștitor. Semnele sfârșitului sunt mai degrabă chemări ale harului divin la pregătire spirituală, în timpul așteptării, decât indicatori cronologici; trebuie înțelese global, mai degrabă ca tendințe decât ca fapte izolate.
Cartea Apocalipsei a fost numită cartea vocilor din cer. Dacă vocile din cer au fost permanente pe tot parcursul istoriei acestei lumi, în timpul sfârșitului aceste voci se intensifică, sunt mai frecvente, mai impunătoare, mai puternice. Sunt ca zgomotul unei cascade, ca vuietul a șapte furtuni, ca un leu care rage, ca vocea unei mari armate, ca sunetul unei trompete. Sunt ca nişte strigăte ale lui Dumnezeu către omenire și către biserică pentru a le anunța apropierea venirii Sale. Aceste voci de intensitate crescândă sunt semnele timpului, evenimentele, catastrofele și dezastrele care se manifestă astăzi în societate, în politică, în economie, în natură.
În ciuda acestui fapt, mulți ignoră mesajul. De ce? Iată răspunsul: „Nu este decât materializarea unui efort studiat al prințului întunericului, de a ascunde de oameni ceea ce descoperă amăgirile lui. Pentru motivul acesta, Hristos, Descoperitorul, prevăzând lupta ce se va duce împotriva studierii Apocalipsei, a pronunțat o binecuvântare pentru toți aceia care vor citi, vor asculta și vor păzi cuvintele prorociei” (Tragedia veacurilor, p. 294).
Semnele timpului sunt și mesaje de iubire și de har, avertismente care salvează, care arată că Domnul vrea ca nimeni să nu piară, „ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9), care sunt de aceeași amploare și intensitate cu ritmul în care crește răul. Astăzi vă invit să studiem profețiile biblice și să fim atenți la semnele care ne anunță apropiata revenire a lui Isus în această lume.
