Îl așteptam înainte de a face serviciul militar

    Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:35-36)

    Ascultă ediția audio aici.

    Când eram copil, obișnuiam să merg la o familie de vechi adventiști, ca să mă joc cu băiatul lor cel mai mic. Într-o zi, pe când ne jucam în curtea casei, l-am întrebat cu inocență și încredere, știind că se născuse adventist:

    – Daniel, când crezi că vine Domnul?

    Daniel, care de nenumărate ori îi auzise pe părinții lui că sfârșitul este foarte aproape, mi-a răspuns cu aerul serios al cuiva care este expert în domeniu:

    – O să vină înainte ca tu și eu să plecăm în armată.

    Mi s-a părut rezonabil și am continuat să ne jucăm. Pentru mine, a doua venire a lui Hristos umplea orizontul așteptărilor copilăriei mele. Eram sigur că voi fi martorul ei înainte de a fi adult.

    Au trecut mai bine de șaizeci de ani de atunci. Ne-am făcut serviciul militar și eu, și Daniel. Apoi am terminat pregătirea pastorală la seminarul adventist. Am început să predicăm iminenta întoarcere a Domnului, cu puterea tinereții. Am sărbătorit vârsta de 70 de ani și Domnul tot nu a revenit. Decepție? Îndoială cu privire la adevărul revenirii Sale? Nimic de felul acesta! O înțelegere mai corectă și profundă a așteptării revenirii. Ucenicii, cu puțin timp înainte de înălțarea lui Hristos, L-au întrebat: „«Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?» El le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa»” (Faptele 1:6-7).

    Apostolul Petru ne dă un prim indiciu: timpul nu are aceeași valoare pentru noi și pentru Dumnezeu. Pentru noi, timpul corespunde existenței omenești, care depinde de un început și de un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină: „Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8). Habacuc L-a abordat pe Domnul și L-a întrebat: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?” (Habacuc 1:2). Și Domnul i-a dat semnul suprem, valabil pentru toți cei care așteaptă cu nerăbdare apariția în slavă a lui Isus: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3).

    Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să avem încredere în această făgăduință binecuvântată.

    Îl așteptam înainte de a face serviciul militar - 2020. Timpul nu are aceeași valoare pentru noi și pentru Dumnezeu. Pentru noi, timpul corespunde existenței omenești, care depinde de un început și de un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină. Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să avem încredere în această făgăduință binecuvântată.
    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    Asumă-ți responsabilitatea!

    Doamne, iartă-mă pentru ocaziile în care nu m-am purtat într-un mod responsabil cu copiii mei! PROVOCARE: Astăzi, dacă voi greși față de copilul meu, voi fi sincer și îi voi spune: „Este vina mea. Îmi pare rău!”

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    A îmbătrâni frumos este o artă

    Doamne, ajută-mă să prețuiesc darul vieții trăind-o mereu în lumina valorii pe care mi-ai dat-o la cruce! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la o persoană care merită cel mai puțin să te porți frumos cu ea și roagă-te ori de câte ori ai ocazia ca Dumnezeu să aducă binecuvântare și în viața acelei persoane!

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...