Îl așteptam înainte de a face serviciul militar

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:35-36)

Ascultă ediția audio aici.

Când eram copil, obișnuiam să merg la o familie de vechi adventiști, ca să mă joc cu băiatul lor cel mai mic. Într-o zi, pe când ne jucam în curtea casei, l-am întrebat cu inocență și încredere, știind că se născuse adventist:

– Daniel, când crezi că vine Domnul?

Daniel, care de nenumărate ori îi auzise pe părinții lui că sfârșitul este foarte aproape, mi-a răspuns cu aerul serios al cuiva care este expert în domeniu:

De același autor

Vino și vezi

Naufragiul credinței

– O să vină înainte ca tu și eu să plecăm în armată.

Mi s-a părut rezonabil și am continuat să ne jucăm. Pentru mine, a doua venire a lui Hristos umplea orizontul așteptărilor copilăriei mele. Eram sigur că voi fi martorul ei înainte de a fi adult.

Au trecut mai bine de șaizeci de ani de atunci. Ne-am făcut serviciul militar și eu, și Daniel. Apoi am terminat pregătirea pastorală la seminarul adventist. Am început să predicăm iminenta întoarcere a Domnului, cu puterea tinereții. Am sărbătorit vârsta de 70 de ani și Domnul tot nu a revenit. Decepție? Îndoială cu privire la adevărul revenirii Sale? Nimic de felul acesta! O înțelegere mai corectă și profundă a așteptării revenirii. Ucenicii, cu puțin timp înainte de înălțarea lui Hristos, L-au întrebat: „«Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?» El le-a răspuns: «Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa»” (Faptele 1:6-7).

Apostolul Petru ne dă un prim indiciu: timpul nu are aceeași valoare pentru noi și pentru Dumnezeu. Pentru noi, timpul corespunde existenței omenești, care depinde de un început și de un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină: „Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8). Habacuc L-a abordat pe Domnul și L-a întrebat: „Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?” (Habacuc 1:2). Și Domnul i-a dat semnul suprem, valabil pentru toți cei care așteaptă cu nerăbdare apariția în slavă a lui Isus: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3).

Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să avem încredere în această făgăduință binecuvântată.

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Îl așteptam înainte de a face serviciul militar - Devoțional zilnic. Timpul nu are aceeași valoare pentru noi și pentru Dumnezeu. Pentru noi, timpul corespunde existenței omenești, care depinde de un început și de un sfârșit, spre deosebire de eternitatea divină. Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să avem încredere în această făgăduință binecuvântată. pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.