Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. (Matei 25:14-15)
Ascultă ediția audio aici.
Predica profetică a lui Isus a avut trei obiective care au structurat felul în care a fost redactată de Matei. În prima parte (24:4-36), Isus previne biserica în legătură cu falsele accepții escatologice ale vremii, care sunt niște capcane, și prezintă adevăratele semne ale sfârșitului, care se vor întâmpla la a doua Sa venire. În cea de-a doua parte (24:37-44), găsim avertismente de a fi vigilenți, din moment ce nu știm când va reveni Domnul. Isus ne prezintă a doua Sa venire ca fiind subită, neașteptată. A treia parte (24:45-25,46), alcătuită din patru parabole, are menirea de a explica în ce constă vigilența și cum trebuie să trăiască biserica așteptarea revenirii.
Aceste patru parabole ne vorbesc despre o așteptare activă, prin misiunea care ne-a fost încredințată (Marcu 13:34). Există o strânsă legătură între atitudinea cu care așteptăm și administrarea creștină: 1). administrarea bunătății și dragostei lui Dumnezeu (parabola judecății finale); 2). administrarea casei lui Dumnezeu (parabola robului credincios); 3). administrarea talanților puși în slujba bisericii (parabola talanților); trăirea zilnică a darului credinței (parabola celor zece fecioare).
Parabola talanților se referă în principal la necredincioșia robului care a primit un singur talant și nu l-a investit. Acest slujitor neglijent nu era un mare păcătos. Nu delapidase, nu risipise averile stăpânului său. Păcatul său a constat în a nu fi folosit talantul pe care îl primise. A comis și păcatul de a-i fi fost teamă, i-a lipsit curajul de a-și asuma un risc, de a înfrunta necunoscutul, de a accepta provocările care vin odată cu noile proiecte. Și a păcătuit și prin încercarea de a se justifica.
A aruncat responsabilitatea unei administrări neglijente asupra Domnului și asupra circumstanțelor. Parabola ne mai învață și legea biblică a proporțiilor în slujirea Domnului. Proporționalitate între ce oferim și ce am primit; între credincioșia noastră față de „puțin”, precum și față de „mult” din ceea ce ne-a încredințat Dumnezeu; între a avea și a primi mai mult, față de a nu avea și a pierde tot. Acestea se aplică așteptării active, lucrării care ne rămâne de îndeplinit în vederea revenirii Domnului.
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, să încercăm astăzi să fim credincioși chiar și în cele mai mici lucruri.
