Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.(Tit 2:11-13)
Ascultă ediția audio aici.
José Maria Diez-Alegria, teolog catolic progresist, afirmă în lucrarea sa, Yo creo en la esperanza [Cred în speranță], că religia lui Isus și a creștinilor din biserica primară era un fel de religie etnico-profetică, spre deosebire de religia ontologico-cultuală a marilor biserici istorice, al căror fundament pentru răscumpărarea individuală a credinciosului este cultul, manifestările sale liturgice și practicarea sacramentelor. Religia etnico-profetică despre care vorbește acest autor este religia noastră, a adventiștilor care trăiesc în așteptarea revenirii Domnului. Conform lui Diez-Alegria, în cadrul ei i „se cere omului să realizeze dreptatea și dragostea, este un manifest pentru pregătire, care încurajează, prin cuvântul profeției revelatoare, adevăruri spirituale și morale. Este o religie mesianică ce anunță și așteaptă venirea unui eliberator care va interveni pentru a schimba radical istoria noastră.”
A trăi așteptând înseamnă a adopta un anumit stil de viață, în care practica și gândirea sunt orientate înainte și în sus. După cum îi spune Pavel lui Tit, înseamnă a trăi după principiul temperanței (în raport cu noi înșine), al dreptății (în raport cu ceilalți) și al evlaviei (în raport cu Dumnezeu), a mărșălui până în zorii apropiatei zile a veșniciei. Această atitudine de așteptare nu este utopică, nu este irațională sau emoțională, ci se întemeiază pe făgăduința revelației. Isus Hristos este garanția speranței și Cel care va împlini așteptarea lor.
Dacă păstrăm sentimentul de iminență și de provizorat, întârzierea nu va fi niciodată frustrantă sau generatoare de crize (1 Corinteni 7:29-31). Dacă vom continua să practicăm principiile unei reforme morale și spirituale în viața noastră (Luca 21:34), dacă vom avea un spirit de putere și perseverență (Matei 24:13) și dacă vom păstra un spirit de rugăciune, mânați de sentimentul de urgență, vom proclama „cu glas tare” mesajul revenirii, acesta fiind prioritatea noastră (Romani 13:11). Biblia spune: „Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:36).
În așteptarea revenirii Domnului, Dumnezeu aduce în viața noastră multă fericire, pentru a menține vie în noi bucuria de a fi credincios. Să profităm astăzi de bucuria produsă credinciosului de preafericita speranță.
