Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte. (Apocalipsa 2:17)
Ascultă ediția audio aici.
Textul pe care l-am ales face parte din făgăduința dată celor biruitori, din mesajele către cea de-a șaptea biserică din Apocalipsa. Făgăduințele pline de culori, de simboluri și, în cazul multora dintre ele, de semnificație istorică, relevantă pentru contextul cultural în care au fost date, se repetă în structura acestor mesaje.
Cât despre piatra albă promisă biruitorilor din biserica din Pergam, aceasta este un simbol inteligibil pentru cititorii scrisorii, altfel semnificația lui spirituală ar fi fost greu de descifrat. Cuvântul folosit este psêfos, care înseamnă „pietricele șlefuite de apă”, „prundiș”. Nu este vorba despre o piatră prețioasă, despre un diamant. Textul adaugă adjectivul leuké, „albă”. Aceste pietricele fac referire la tribunalele din vechime, în cadrul cărora judecătorii își exprimau verdictul prin intermediul unei pietre mici: albă, dacă acuzatul era absolvit, și neagră, dacă era condamnat. În afară de Apocalipsa, Noul Testament mai folosește același termen când Pavel relatează momentul în care regele Agripa dă verdictul acuzator pentru condamnarea la moarte a creștinilor (Faptele 26:10).
O pietricică albă se mai folosea ca bilet de intrare la festivitățile publice organizate de împărat sau de curțile regale. În anumite regiuni tribale, la sfârșitul unei ceremonii de inițiere, după jurământ, membrul tribului primea un nume nou și o pietricică albă sau un cristal de quartz. Era simbolul unei alianțe sfinte și secrete.
În Apocalipsa, culoarea alb simbolizează întotdeauna lucrurile cerești; numele este expresia identității, a caracterului, și un semn al apartenenței, al adeziunii și al filiației, iar adjectivul „nou” se referă întotdeauna la înnoirea tuturor lucrurilor, la slava viitoare de care se vor bucura cei răscumpărați. Se poate presupune, așadar, că piatra albă pe care se află gravat un nume nou este o făgăduință pentru biruitorii absolviți de către tribunalul divin, care le dă dreptul să intre la sărbătoarea cerească (nunta Mielului) și, mai mult, este un semn secret al aderării noastre la pactul veșnic cu Dumnezeu. Noul nume este expresia noii noastre identități, a unui nou caracter veșnic, a schimbării definitive, de către El Însuși, a naturii noastre păcătoase, la revenirea Sa pe norii cerului.
Eu vreau să primesc în ceruri o piatră albă. Dar voi?
