Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. (Ioan 17:15)
Ascultă ediția audio aici.
Istoria calului din Troia povestește cum această cetate invincibilă a căzut în urma atacurilor grecilor. Semnificația lui rămâne de actualitate din moment ce ilustrează în mod magistral pericolele care îi amenință pe toți cei care introduc în casele lor armele dușmanilor. Grecii și troienii erau în război. Mii de nave grecești au încercuit cetatea Troia, dar zidurile și apărarea feroce a troienilor nu le-au permis grecilor să intre în cetate. Într-o zi, asediatorii s-au prefăcut că se retrag, lăsând în apropierea zidurilor un cal enorm în care se afla un număr semnificativ de războinici greci; restul armatei retrăgându-se la navele situate în apropiere de insula Tenedos.
Ușurați după asediul îndelungat, troienii au ieșit să admire calul monumental. Era o minunăție și s-au sfătuit ce ar trebui făcut. Influențați de mărturiile unor falși dezertori din armata grecească, au decis să îl introducă în cetate. A fost nevoie să spargă zidul ca să poată aduce fatala mașină de război și au plasat-o la înălțime, pe Acropole. La miezul nopții, când toți dormeau, unul dintre falșii dezertori a deschis trapele calului și mica armată care a ieșit din el a ucis santinelele de la porți, a deschis larg porțile și a anunțat restul armatei care aștepta la nave. Soldații au sosit pe întuneric, au incendiat orașul, au ars palatele și templele, iar troienii, lipsiți de apărare, luați prin surprindere și înșelați, au fost învinși. Astfel a căzut Troia, marea cetate.
Cu câțiva ani în urmă, Dietrich von Hildebrand a scris o carte intitulată Calul din Troia în cetatea lui Dumnezeu, în care avertizează biserica despre pericolele la care se expune admirând, luând în discuție și acceptând, în cele din urmă, asimilarea unor principii filosofice care guvernează această lume. Pentru a le introduce în biserică trebuie să facem breșe în zidul neclintit care până acum a fost apărat. Ellen White spune: „Păcatele care domină lumea au năpădit biserica și inimile creștinilor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu” (Témoignages pour l’église, vol. 2, p. 186). De aceea, Isus se roagă: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.”
Să avem grijă astăzi să nu ne deschidem porțile inimii în faţa Diavolului.
