„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!” (Ieremia 18:6)
Ascultă ediția audio aici.
Dintre toate parabolele prin care își ilustrează Ieremia mesajele, cea mai realistă este cea a olarului și a vasului de lut. În vreme de apostazie, de schimbări drastice, de pericole pentru poporul lui Dumnezeu, profetul a primit porunca de a ilustra mesajul cerului pentru israeliți mergând la un olar. Acolo a văzut cum olarul lucra la roată, cum un vas nu i-a ieșit; vasul s-a deformat în mâinile lui și el și-a reluat lucrul pentru a face un altul. Ce lecții învățăm din parabola olarului și a vasului de lut?
1. Nu suntem altceva decât argilă maleabilă, umedă, moale, care primește diverse forme în mâna Olarului divin.
2. Pe roata vieții trăim circumstanțe și experiențe uneori bune, alteori rele, care ne formează sau ne deformează.
3. Suntem în mâinile Lui, degetele Sale ne dau formă. Dumnezeu Se folosește de întorsăturile pe care le ia viața noastră pentru a ne modela caracterul; nimic nu este întâmplător, fiecare formă pe care o ia lutul se transformă în providență divină.
4. Dumnezeu are un plan pentru noi. Olarul divin nu ne face pe toți la fel, nu ne face în serie. Amprentele degetelor Sale în caracterul nostru ne fac unici și folositori pe fiecare dintre noi.
5. Olarul divin nu se bucură mereu de reușită în ce ne privește, deoarece nu ne anulează libertatea, pentru că argila omenească nu este o masă inertă, iar noi participăm la procesul de transformare, fiecare cu supunerea sau cu rebeliunile noastre, și uneori vasul nostru se frânge în mâinile Lui.
6. Dumnezeu nu aruncă, enervat, argila. Lângă roată are apă, udă din nou materialul și începe un alt vas.
Niciunul dintre noi nu este perfect și nici nu a ajuns la idealul pe care Dumnezeu Îl are pentru fiecare dintre copiii Săi. Cu siguranță că ne-am înșelat de multe ori. De câte ori s-a destrămat lucrarea mâinilor Olarului divin? De câte ori a luat-o de la capăt cu noi? Suntem conștienți de rebeliunea sau de supunerea noastră? Să nu abuzăm de răbdarea divină. Să Îi spunem la fel ca Saul din Tars: „Ce să fac, Doamne?” (Faptele 22:10).
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu… poate să ne ajute să ne depășim defectele de caracter și propriile atitudini rele. Să ne încredem în El și să Îl lăsăm să Își facă lucrarea în noi.
