Să spargi apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc.»” (Ieremia 19:10-11)
Ascultă ediția audio aici.
În repetate rânduri, degetele olarului au încercat să modeleze un vas perfect. Dar uneori vasul iese strâmb. La un moment dat, argila se întărește, nu mai poate fi modelată și din ea nu mai poate ieși altceva decât un vas defect, care nu folosește la nimic. Pentru că profetul trebuia să ilustreze situația dramatică a lui Israel, a cumpărat un vas strâmb pe care l-a catalogat drept iremediabil, apoi l-a aruncat la pământ în fața ochilor conducătorilor poporului. Cunoașteți pe cineva căruia i s-a întâmplat ceva asemănător?
Am în posesie scrisoarea unui tânăr pe care îl voi numi Leoncio, scrisă lui Augustin, un prieten al bisericii. Era originar din sud-estul Spaniei, avea 30 de ani și fusese cândva adventist. Domnul lucrase cu el în mii de feluri, dar de fiecare dată când încercase să îi modeleze viața, el Îi scăpa din mâini. După ce a cunoscut Evanghelia, a frecventat diferite comunități religioase, apoi a devenit membru al unei trupe, a cunoscut plăcerea și a băut cupa ei până la fund. Dar insatisfacția și însingurarea lui creșteau și a făcut depresie. În scrisoarea către Augustin, amintește despre ceea ce învățase în biserica noastră, dar fără a fi descoperit esențialul: puterea mântuitoare a harului lui Dumnezeu.
„Dragul meu Augustin, am speranța că Dumnezeu va primi sufletul meu în ziua aceea. Te rog să îi scrii mamei mele, căci știi că nu cunoaște adevărul… Scrie-i și încurajeaz-o, să nu simtă că am părăsit această lume… Ia asupra ta poverile mele. Gândește-te și fă lucrurile cum trebuie, fără să faci vâlvă și frații noștri să aibă de suferit din cauza asta. Sper că vei fi întărit prin post. Și sper că ne vom revedea pe noul pământ.”
A doua zi, Leoncio s-a aruncat de pe unul dintre podurile fluviului care traversa orașul. Trupul său zdrobit, ca un vas făcut țăndări, zăcea pe malul râului. În acea zi mă aflam din întâmplare în același oraș și, împreună cu pastorul bisericii, a trebuit să îi comunicăm bietei mame vestea.
Suntem întotdeauna în mâinile Olarului divin, care ne modelează viața și face din noi vase utile, vase prețioase.
