De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele-Preot al mărturisirii noastre, adică Isus. (Evrei 3:1)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cele mai eficiente modalități prin care poate fi înțeles planul de mântuire al cerului este doctrina sanctuarului. Pornind de la ea, Ellen White a făcut următoarea afirmație: „Înțelegerea corectă a lucrării de slujire din sanctuarul ceresc constituie temelia credinței noastre” (Sfaturi pentru biserică, p. 465).
Sanctuarul din pustie era un adevărat plan pedagogic pentru înțelegerea adevărurilor veșnice ale Cuvântului lui Dumnezeu. „Sanctuarul pământesc a fost construit de Moise după modelul arătat lui pe munte. A fost o întruchipare pentru timpul de atunci, când se aduceau atât daruri, cât și jertfe; cele două încăperi ale acestuia erau după chipul celor arătate pe munte; Domnul Hristos, Marele nostru Preot, slujește în Locul Preasfânt și în adevăratul cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Privind în viziune templul lui Dumnezeu din ceruri, apostolul Ioan a putut să vadă «cele șapte sfeșnice cu foc arzând înaintea tronului»” (Sfaturi pentru biserică, p. 465).
Conform doctrinei sanctuarului, noi, ființele omenești, avem un Mare-Preot care mijlocește pentru noi înaintea Tatălui ceresc. Așa că nu mai avem nevoie de niciun alt fel de mediere. Cu toate acestea, tot noi, ființele omenești, am mers până acolo încât am încercat să fabricăm tot soiul de „intermediari”, care se presupune că îi împacă pe oameni cu Dumnezeu. Nu e nevoie de toate lucrurile acestea. Mai bine ar fi să încercăm să înțelegem slujirea lui Isus ca Mijlocitor pentru poporul Său: „Toți au nevoie de o cunoaștere personală a poziției și a lucrării Marelui lor Preot. Altfel, le va fi cu neputință să arate credința care este absolut necesară în vremea aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu dorește ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet de câștigat sau de pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie să se înfățișeze înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească față în față cu Judecătorul cel mare. Cât de important este deci ca fiecare minte să contemple cât mai des scena solemnă în care se va ține judecata și se vor deschide cărțile, când, așa cum spune Daniel, fiecare trebuie să-și primească plata la sfârșitul zilelor” (Tragedia veacurilor, pp. 418–419).
Să ne întâlnim astăzi față în față cu Isus. Să Îi mărturisim Lui păcatele, mai degrabă decât să le povestim oricărei alte ființe omenești. El este singurul care ne poate oferi iertarea divină și ne poate da pacea de care inima noastră are atâta nevoie. Și vom ști că există în ceruri un Dumnezeu.
