Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip. (Ioan 1:44-46)
Ascultă ediția audio aici.
Casilda era o femeie simplă, dar afabilă, mereu surâzătoare, nu prea vorbăreață, dar cu o privire pătrunzătoare. Avea pe atunci aproape 60 de ani, iar fiul și nora ei o însoțeau la întâlniri. Casilda nu știa să scrie și cu greu citea, dar în rucsacul ei simplu avea întotdeauna o Biblie pe care învățase să o folosească, câteva pliante și cărți de vizită cu adresa bisericii. Era o adventistă devotată și convinsă și o mare misionară. În afară de fiii ei, mai multe persoane pe care le invitase mergeau la conferințele pe care pastorul Daniel Sanz le ținea în fiecare duminică. Cum proceda pentru a avea succes? Duhul Sfânt o înzestrase cu mai multe daruri. Unul dintre ele era foarte deosebit, conceput în mod special pentru ea. Și folosea acest dar cu mare eficiență.
Casilda trecea prin parcurile și grădinile orașului, prin locurile cele mai tranzitate, se așeza pe o bancă, își scotea Biblia și căuta un verset pe care îl subliniase. Când cineva se așeza lângă ea, îi cerea cu amabilitate să îi citească pasajul, scuzându-se că nu prea știa să citească. Evident că, în cele mai multe situații, cererea ei dădea naștere unor întrebări din partea cititorului și mărturisirilor de credință din partea sorei Casilda. Apoi, când venea ocazia, la fel cum Filip făcuse cu Natanael, fără să intre în discuții contradictorii, Casilda Olivares îl invita pe cel care stătea pe aceeași bancă alături de ea și îi citea: „Vino și vezi.” Într-o duminică după-amiază, am văzut-o intrând în holul bisericii centrale din Madrid (Spania), însoțită de un bărbat elegant, al cărui chip exprima curiozitate, care era străin și nu vorbea altceva decât engleză și înțelegea foarte puțină spaniolă! Din fericire, pastorul nostru a putut sta de vorbă cu el în limba lui și bărbatul a rămas să asculte conferința, alături de Casilda.
Care era darul acestei surori? Cum reușea să aducă la biserică trecătorii, chiar și de altă naționalitate? Nu știu exact, dar știu că în orice situație manifesta dedicare, iubire pentru suflete, înțelepciune de sus, umilință, bunătate, persuasiune, răbdare și darul special de a inspira încredere. Și astăzi, „vino și vezi” continuă să fie un mijloc al cerului de a aduce sufletele la Isus.
Să Îi cerem Dumnezeului cerurilor să ne ajute astăzi să folosim darurile pe care le-am primit de la El, deoarece, cu siguranță, avem daruri.
