Articolul precedentA szeretetből végzett szolgálat
    Articolul următorCultura violenței

    Mama s-a întins în brațele mele

    În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Romani 14:7-8)

    Ascultă ediția audio aici.

    S-a întâmplat în zorii de 29 iunie 1984. Pregătisem până la o oră foarte târzie predica pentru o nuntă. A doua zi ar fi trebuit să călătorim spre Barcelona (Spania), unde urma să fie ceremonia. Eram singur în cameră de vreo două ore când ne-am dat seama că mama se ridicase tușind și se îndreptase spre terasă. Avea nevoie de aer proaspăt pentru că se sufoca. Suferea de un cancer de plămâni. În acea noapte, starea i s-a agravat și a făcut o criză respiratorie care i-a fost fatală. Am sărit imediat, soția mea și cu mine, și am prins-o în brațe chiar înainte să cadă. Când horcăitul morții ne-a dat de înțeles că agonizează, toată familia s-a adunat alături de ea. Fără să rostească vreun cuvânt, privirea ei a trecut de la un chip la altul cu o expresie a feței care îmbina, în mod misterios, privirea cuiva care cere ajutor cu privirea cuiva care împarte iubire, căutând să transmită fiecăruia dintre noi afecțiunea din ochii ei. Am strâns-o la piept și, câteva minute mai târziu, și-a dat ultima suflare.

    Într-unul dintre cele mai faimoase versuri ale sale, Gustavo Adolfo Becquer repetă: „Doamne! Cât de singuri rămân morții!” Nu sunt de acord cu poetul romantic, nici cu cei care cred că oamenii trăiesc împreună, dar mor singuri. Când a murit, mama mea nu a simțit nici nesfârșitul întuneric al nopții în care a intrat, nici zidurile reci ale mormântului, nici absența celor apropiați, pentru că nu a mai fost conștientă. Când a murit, a încetat să mai simtă, să mai vadă, să mai înțeleagă și, până când va reîncepe să trăiască, nu își va mai aminti nimic. Dar când va avea din nou viață, fețele celor atât de iubiți care i-au fost alături în ziua aceea, iubirea pe care ne-a arătat-o în ultimele momente vor renaște odată cu ea. Cum trăim împreună, așa și murim împreună, iar mama va rămâne neatinsă în amintirea noastră până în ziua învierii.

    Cum trebuie înțeleasă viața? Cum trebuie trăită? Răspunsul mi se pare evident: iubind! Pentru că a iubi înseamnă a trăi dumnezeiește: a-L iubi pe Dumnezeu, a iubi familia, frații de credință, aproapele, a iubi până și dușmanul. Cum spune și textul, trăind pentru Dumnezeu, nu pentru sine, trăind pentru alții, nu pentru sine; trăind în comunitate, frăție, slujind, împărtășind, în ziua morții nu vom fi singuri.

    Să ne folosim viețile pentru a-L onora pe Tatăl ceresc și, orice s-ar întâmpla, să ne amintim întotdeauna că există în ceruri un Dumnezeu.

    Mama s-a întins în brațele mele - 2020. Să ne folosim viețile pentru a-L onora pe Tatăl ceresc și, orice s-ar întâmpla, să ne amintim întotdeauna că există în ceruri un Dumnezeu.
    Carlos Puyol Buil
    Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Disciplina ca semn al iubirii

    Doamne, învață-ne să iubim atunci când disciplinăm și să fim drepți când iubim! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la felul în care Dumnezeu aplică disciplina în viața ta! Ce principii observi care te-ar putea ajuta în relația cu ceilalți?

    Mă vor cunoaște

    Doamne, dă-ne cuvinte potrivite pentru a le vorbi în fiecare zi copiilor din jurul nostru despre Tine! PROVOCARE: Vorbește-i astăzi unui copil despre iubirea lui Dumnezeu! Roagă-L pe Dumnezeu să îți dea înțelepciune ca să o faci cât mai frumos cu putință!

    Copiii noștri – ucenicii Lui

    Doamne, ajută-ne să nu uităm că toți copiii din familia noastră și din jurul nostru sunt ai Tăi! Ajută-ne să le arătăm dragoste și bunătate! PROVOCARE: Oferă-le copiilor din jurul tău o carte care să le vorbească despre Dumnezeu! Spune-le că El îi iubește și este interesat de ei!

    Fii om!

    Doamne, ajută-ne să le vorbim cu înțelepciune și tact copiilor despre Tine! PROVOCARE: Împărtășește cu un copil frumusețea planului de mântuire! Spune-i cât de mult îl iubește Dumnezeu și cât de mult Îi pasă de el și de fericirea lui!

    Publicate astăzi

    Primul volum

    Azi încă poți face și tu această alegere, indiferent ce s-a întâmplat în povestea ta până acum. El poate schimba orice istorie și orice viață. Trebuie doar să Îl rogi și să-I oferi permisiunea să lucreze în viața ta. Vei fi uimit de paginile pe care le poate scrie în experiența ta de acum înainte. Roagă-te!

    Defecțiunea

    Nimic nu mai este perfect. Dar lauda fie a lui Dumnezeu, căci El are un plan mai bun pentru noi: o nouă lume în care El va face toate lucrurile noi.

    Aceşti micuţi

    Dumnezeu are o afecţiune specială pentru copii şi nu doreşte ca aceştia să sufere. Indiferent dacă eşti o victimă sau nu, vei găsi mângâiere în cuvintele psalmistului: „El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui.”

    Disciplina ca semn al iubirii

    Doamne, învață-ne să iubim atunci când disciplinăm și să fim drepți când iubim! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la felul în care Dumnezeu aplică disciplina în viața ta! Ce principii observi care te-ar putea ajuta în relația cu ceilalți?

    Tanulmányozzuk a próféciákat!

    „Boldog, aki olvassa, és akik hallgatják e prófétálás beszédeit, és megtartják azokat, amelyek megírattak abban,...
    casino -

    bayşanslı

    - pinbahis