Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi! Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej Diavolului. (Efeseni 4:26-27)
Ascultă ediția audio aici.
Se poate mânia cineva fără să păcătuiască? Apostolul Pavel se referă la o indignare îndreptăţită, al cărei rol fundamental este de a stimula oamenii în lupta lor împotriva păcatului. Isus nu se supără atunci când I se aduc Lui personal ofense, dar reacționează cu vehemență față de atitudinea subtil provocatoare față de Dumnezeu și față de nedreptățile la adresa altor persoane (Marcu 3:5). Mânia este justificată când este îndreptată asupra unui comportament greșit, nu asupra unei persoane, căci Dumnezeu urăște păcatul, dar îl iubește pe păcătos. Violența, sub oricare dintre manifestările ei, nu este o componentă a patrimoniului etico-spiritual al revelației biblice. Indignarea la care face referire textul nostru este opusul încuviințării păcatului și face parte din programul de atitudini și reforme morale pe care Dumnezeu i l-a încredințat bisericii (1 Ioan 2:15-17). Și tot El a prevăzut că împotriva păcatului nu trebuie manifestată o indignare abuzivă, răzbunare și resentiment personal, pentru a evita ca rădăcina amărăciunii să crească și să mânjească sau să ruineze pacea sufletului (Evrei 12:15).
Pe de altă parte, este foarte important să nu fie cultivate atitudini care favorizează dezvoltarea roadelor firii, mai ales în ce ne privește pe noi înșine: „Căminul trebuie să fie centrul iubirii celei mai curate și nobile. Pacea, armonia, iubirea și fericirea trebuie cultivate cu străduință în fiecare zi, până ce aceste lucruri prețioase sălășluiesc în inimile celor ce compun familia. Planta iubirii trebuie îngrijită atent, altfel ea moare. Orice principiu bun care dorim să prospere în suflet trebuie cultivat cu grijă. Iar ceea ce Satana sădește în inimă – invidia, gelozia, cearta, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomia și mândria – trebuie dezrădăcinat. Dacă li se permite acestor lucruri rele să rămână în suflet, ele vor aduce roade care îi vor pângări pe mulți. O, cât de mulți cultivă plante otrăvitoare care ucid fructele prețioase ale iubirii și mânjesc sufletul!” (Căminul adventist, p. 157).
„Ar trebui făcut un efort serios în fiecare biserică pentru a elimina vorbirea de rău și spiritul de cenzură, aceste păcate care generează cele mai mari rele. Rigiditatea și critica trebuie denunțate ca fiind lucrări ale lui Satana. Trebuie încurajate și consolidate printre credincioși iubirea reciprocă și încrederea” (Mărturii pentru biserică vol. 2, p. 298 în original).
Să nu uităm să respingem faptele, dar niciodată persoanele.
