Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi. (Ioan 21:18)
Ascultă ediția audio aici.
Cuvintele lui Isus pentru Petru conțin un adevăr indiscutabil, scos în evidență de viață și de vârstă: când îmbătrânim, nu întotdeauna avem abilitatea și capacitatea de a ne mai descurca singuri, de a ne îngriji de propriile nevoi, de a ne apăra drepturile sau, pur și simplu, onoarea. Trebuie să depindem de alte persoane și putem fi, din cauza lipsei lor de respect, victimele umilinţelor de tot felul. Vorbim despre oameni care calcă în picioare demnitatea persoanelor vârstnice.
Într-o lume în care totul se cumpără și se vinde, dați-mi voie să întreb: Cât costă un bătrân? Ei bine, în relatarea care urmează, prețul depinde de vârsta și de starea lui de sănătate. Cu cât e mai bătrân și mai bolnav, cu atât este mai valoros. Cam 300 de euro dacă este un om prezentabil, cu o sănătate acceptabilă și care are în jur de șaizeci de ani. Pentru 600 de euro se poate găsi un bătrân suferind, apropiat de optzeci de ani. Iar pentru 1 200 de euro poți avea un bătrân care suferă de o boală incurabilă și al cărui deces este garantat în scurt timp. La Roma, un domn de 81 de ani care trăia într-un azil a luat în căsătorie o tânără actriță iugoslavă, care avea nevoie să obțină cetățenia italiană. Ea recursese la serviciile Agenției Anonime de Căsătorii, care se ocupa, cu acte în regulă, cu acest mod curios de „îngrijire bătrâni”.
Actrița a plătit 600 de euro, așa cum i se ceruse, s-a măritat cu bătrânul dimineața devreme și a luat prânzul împreună cu el. Iar apoi s-au despărțit pentru a nu se mai revedea vreodată. Martorii l-au însoțit pe bătrân la reședința lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, i-au plătit suma pentru care se înțeleseseră și au plecat. Numai că, foarte curând, soțul singur, deși căsătorit, a început să fie chinuit de singurătate. În primul rând, ironiile și comentariile colegilor de azil, apoi vizita unei angajate a agenției, care a încercat să îl șantajeze, pentru ca el, la rândul lui, să o șantajeze pe actriță. A primit scrisori indignate din partea apropiaților și înțepături sarcastice din partea cunoștințelor. Într-o zi, bietul octogenar mărturisea unei jurnaliste: „Aș vrea să plec, nu știu unde, undeva unde nu mă cunoaște nimeni. Să plec. Să plec. Fie și pe lumea cealaltă.”
A-i ocroti pe cei în vârstă și a lupta pentru demnitatea lor sunt semne importante că o societate este echitabilă și civilizată. În același timp, biserica este chemată să promoveze respectul față de acest sector al populației. Să acționăm şi noi, astăzi, în sensul acesta!
