Ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:7-8)
Ascultă ediția audio aici.
Aveam 18 ani când mă pregăteam să intru la Seminarul Adventist din Madrid, dar înainte de asta trebuia să trec examenele de absolvire a liceului, iar una dintre materii era religia catolică. Profesorul, un preot al Bisericii din Zaragoza, mi-a cerut să explic doctrina harului. Examenul era oral, așa încât nu mi-a fost foarte greu să îi explic convingerile mele personale cu privire la harul lui Dumnezeu, care mântuiește lumea prin Isus Hristos și prin credință. Profesorul nu m-a lăsat să termin și, fără să-și ascundă enervarea, mi-a zis: „Niciun preot nu te-a învățat așa ceva! O să revii în septembrie, deși niciodată nu o să treci cât timp sunt eu profesor!” Am avut o a doua șansă și m-am prezentat la examenul din septembrie, pe care l-am și luat, dar, într-un mod foarte trist, profesorul nu a mai avut ocazia să mă pice, deoarece chiar în ziua examenului a murit de un stop cardiac, în timp ce vorbea la telefon. Harul este un dar al lui Dumnezeu care, odată respins în mod deliberat, se poate să nu mai revină niciodată.
Șapte ani mai târziu, m-am aflat în fața unei alte comisii de examen. Cu acea ocazie, la Facultatea de Teologie Adventistă din Collonges (Franța). Mi-am prezentat studiul despre lege și har și, la sfârșitul discursului meu, președintele Uniunii Franco-Belgiene, Francis Lavanchy, un pastor veteran care prezida comisia, mi-a spus: „Foarte bine, fiule! Tema aceasta ar trebui să fie laitmotivul predicării tale ca pastor adventist.”
Fiecare avem o bogată experiență personală a harului lui Dumnezeu. Poate că am fost cuprinși de emoție la descoperirea mesajului Evangheliei, întâia dată când acesta ne-a pus față în față cu Dumnezeu, sau când, din adâncimile ispitei și păcatului în care am căzut, invocăm iertarea cerului, sau când, din mijlocul durerii și suferinței, cerem ajutorul lui Dumnezeu și, la fel ca lui Pavel, Domnul ne răspunde: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9).
Ce s-ar alege de noi fără harul lui Dumnezeu? Totuși este în ceruri un Dumnezeu care, dinainte de întemeierea lumii, are din abundență rezerve de har pentru fiecare dintre copiii Lui, așa încât „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20).
