Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ? (Luca 18:8)
Ascultă ediția audio aici.
Putem afla răspunsul la întrebarea lui Isus din relatarea care urmează. În decembrie 1976, scriitorul iudeo-american Saul Bellow a ținut o conferință la Academia Suedeză, înainte de a primi Premiul Nobel pentru Literatură. Un jurnalist relatează astfel cele întâmplate: „Bellow a stârnit o dispută cu tema «Scriitorul și societatea» și, ca un profet biblic, a reclamat: «Noi, scriitorii actuali, trădăm omenirea. În tulburările secolului al XX-lea, romancierul modern s-a îndepărtat de fundamental, de esențial, de durabil. Timp de aproape un secol, literatura s-a folosit de aceleași idei, mituri, strategii. Eseu după eseu, carte după carte, literatura ne oferă aceleași gânduri ale lui Baudelaire, Nietzsche, Marx, Freud, care cu greu ne mai reprezintă. Sunt ca niște monștri bătrâni dintr-un muzeu de paleontologie. Lupta scriitorului ar trebui să fie aceea de a arăta marile angoase comune, pentru a defini tot mai complet, coerent și clar ce este ființa umană, ce suntem noi și la ce e bună viața»” (José Maria Carrascal, El Pais, 15.12.1976, p. 33).
Astăzi, lucrările multor scriitori cunoscuți ating tiraje care pot ajunge la milioane de exemplare. Traduse în principalele limbi moderne, sunt citite în toate colțurile lumii și exercită o influență culturală lentă, dar profundă, asupra societății. Multe dintre ele sunt declarate ca fiind atee, dogmatice sau, în cel mai bun caz, agnostice și independente, dar toate îi marchează ideologic pe contemporanii noștri.
A fi ateu nu este egal cu a fi mai înțelept sau mai inteligent. Mario Vargas Llosa* afirmă într-un articol de opinie: „Cultura nu a putut înlocui religia pentru că, în epoca noastră, cultura a încetat să mai fie un răspuns serios și profund la marile întrebări ale omului despre viață, moarte, destin și istorie. Deși unii intelectuali străluciți încearcă să ne convingă că ateismul este singura consecință logică și rațională a cunoașterii, ființa umană comună și obișnuită continuă să găsească în credință această speranță a unei supraviețuiri în fața morții, speranță la care nu a putut niciodată să renunțe. Nu numai că religia este legitimă, dar este și indispensabilă unei societăți democratice” (El Pais, 28.08.2011).
Credința este în continuare necesară. Astăzi și în fiecare zi.
* Mario Vargas Llosa (n. 1936) este un scriitor peruan de limbă spaniolă, autor de eseuri politice și de romane. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2010.
