Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. (Psalmii 91:11-12)
Ascultă ediția audio aici.
În iulie 1942, Joseph Smith, șef al unei întreprinderi evreiești din Rotterdam (Olanda), era neliniștit și voia să își părăsească țara pentru a se refugia în Elveția. Fusese reținut de Gestapo pentru o zi și se temea că el sau familia lui ar putea sfârși într-un lagăr nazist de exterminare. Un prieten i-a spus că știa pe cineva care putea să îl treacă întreg și nevătămat în Elveția, dar că trebuia să plătească un preț mare: două mii de florini, de persoană, și să plătească în avans. A plătit, a intrat în contact cu ghidul clandestin și au stabilit împreună itinerariul: Rotterdam, Bruxelles, Paris, Lyon, Annecy, Collonges, Geneva.
Dar încă de la început au fost ținta escrocheriilor și șantajului. Au schimbat ghizii de mai multe ori și aceștia au cerut și mai mulți bani. În cele din urmă, au ajuns până la Lyon și au rămas fără niciun ban în portofel. Acolo, consulatul țării lor i-a pus în contact cu Jean Weidner care, aflând ce li se întâmplase și cum fuseseră victimele escrocheriilor, s-a ocupat de familie fără să le ceară vreun ban. I-a introdus în Elveția făcând o parte din călătorie prin muntele Salève, pe care îl cunoștea foarte bine, până la Collonges, iar de acolo au parcurs drumul noaptea, trecând gardul de sârmă ghimpată care îi separa de Elveția.
Grupul a început traversarea prin Salève în zori. Dar bunica a obosit repede. Și dintr-odată, Jean și-a dat seama că ea nu mai era cu ei. A plecat în căutarea ei. Dar ea i-a spus: „Nu o să ajung niciodată. Mergeți înainte cu ceilalți. Lăsați-mă aici, lăsați-mă aici! Prefer să mor aici, pe munte.” Weidner se simțea responsabil pentru grupul acesta de oameni și nu putea concepe să piardă pe cineva dintre ei. A rugat-o să se sprijine de umărul său. „Lăsați-mă să mor, lăsați-mă să mă întind aici și să mor.” Așa că Jean Weidner a luat-o în brațe și a dus-o până la hambarul în care trebuia să mănânce și să se odihnească înainte de a trece granița. La miezul nopții, după ce au evitat să fie văzuți de patrulele germane care treceau pe ruta aceea, au traversat, unul câte unul, granița de sârmă ghimpată și au ajuns în Elveția, în regiunea Geneva.
Ghizi falși și îngeri ai lui Dumnezeu. Familia Smith întâlnise prin Jean Weidner pe îngerul lui Iehova din Psalmul 91, care a purtat-o pe brațe pe bunică și a condus-o la libertate și la viață.
Și noi putem să fim astăzi îngeri ai lui Dumnezeu.
