Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbele 4:23)
Ascultă ediția audio aici.
La sfârșitul războiului, după ce a primit medalii și a fost decorat, Jean Weidner s-a stabilit în Statele Unite. A dus o viață liniștită, fără să atragă atenția, fără să arate către faptele sale de eroism sau către recompensele primite. Dar într-o zi, un jurnalist adventist de la Pacific Union College, Herbert Ford, a reușit să treacă dincolo de modestia lui Jean Weidner și să prindă într-un text povestea acestui om extraordinar. Astfel a apărut cartea al cărei titlu original, în limba engleză, este Flee the Captor, sursa relatărilor pe care le-ați citit.
În 1963, Congresul Evreiesc American a dorit să onoreze persoanele care au salvat refugiați din ghearele naziștilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a intra în contact cu ele, s-a publicat un anunț în toate ziarele din țară care au dorit să colaboreze. Un client al lui Weidner, Norman Rosen, a citit anunțul și a trimis asociației evreiești o lungă scrisoare în care a detaliat faptele lui Jean Weidner. Așa a ajuns să se organizeze, în luna martie a aceluiași an, o ceremonie de recunoștință, în cadrul căreia Congresul Evreiesc American i-a oferit lui Weidner o sculptură reprezentând o Biblie deschisă, pe care apare următoarea inscripție: „În semn de recunoștință pentru salvarea cu eroism a sute evrei în Europa ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru imensul curaj pe care l-a pus în slujba umanității […], pentru punerea în practică în mod exemplar a celor mai frumoase principii de caritate, dreptate și neprihănire.”
Sâmbătă, 21 mai 1994, Jean Weidner, prieten al umanității, s-a stins în locuința sa din Monterrey Park (California, Statele Unite). Reprezentanții diplomatici ai Israelului, Olandei, Franței, Belgiei, autoritățile Statelor Unite, supraviețuitori sau urmași ai celor eliberați, membri ai rețelei Dutch-Paris și mulți membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea au asistat la funeraliile din Sabatul care a urmat, la Biserica Adventistă Temple City. Ca o sinteză a ceea ce Weidner a păstrat totdeauna în inima lui și i-a ghidat viața, Milton Geiger a spus: „Cred în om pentru că sunt obligat să o fac dacă vreau să cred în Dumnezeu, care a crezut în om suficient de mult încât să îl creeze și să continue să aibă răbdare cu el. Iată ceea ce nicio cruzime sau nebunie nu va putea vreodată să distrugă: faptul că omul crede în el însuși. În definitiv, aceasta înseamnă că omul are încredere în Creatorul său.”
Domnul dorește ca noi să dăm dovadă de răbdare, iubire, toleranță și afecțiune față de semenii noștri. Astfel, ei vor descoperi că există în ceruri un Dumnezeu.
