Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. (Evrei 11:24-25)
Ascultă ediția audio aici.
În timpul unei vizite la Muzeul de Arheologie din Cairo (Egipt), ghidați de cineva din conducerea muzeului, am obținut permisiunea specială de a intra în sala mumiilor. Minunat! Am putut fotografia mumiile lui Tutmes al III-lea, faraonul sclaviei, Amenhotep al II-lea, faraonul exodului, ambii din a XVIII-a dinastie, din secolul al XV-lea î.Hr. Dar și pe cele ale lui Ramses al II-lea și Merneptah, faraoni consemnați de cealaltă teorie cu privire la data exodului, din dinastia a XIX-a, din secolul al XIII-lea î.Hr. Mumia reginei Hatshepsut, figură considerată de mulți ca fiind mama adoptivă a lui Moise, deși descoperită de Howard Carter în 1903, nu a putut fi identificată până în 2007, așa că nu am găsit-o în sala mumiilor la data vizitei noastre. Dar mumia lui Moise? Nu era acolo. Atunci unde? Oare s-a pierdut? Sau a rămas în Valea Regilor, într-un mormânt încă nedescoperit? Moise nu era acolo, nu și-a încheiat existența printr-o îmbălsămare, mumificat, pus într-un sarcofag undeva pe malul Nilului. Moise este în ceruri, lângă Isus. Este recompensa pe care el văzut-o, prin credință, în viziunea de pe Muntele Nebo, înainte de a muri, pentru ca apoi să învieze.
Providența divină s-a folosit de copilăria lui Moise lângă mama sa israelită, precum și de anii petrecuți la curte și de pregătirea lui în școlile militare egiptene, ca fiu adoptiv al fiicei faraonului, deși mai târziu a trebuit să uite multe dintre lucrurile învățate acolo. Providența s-a folosit și de cei patruzeci de ani petrecuți în solitudinea deșertului, la Horeb, pentru a face din Moise cel mai mare conducător din istoria lui Israel. A fost legiuitor, lider spiritual, ghidul și conducătorul poporului de sclavi care a devenit o națiune. Gloria lumii nu l-a interesat, a preferat onoarea și călăuzirea divină. Așa că nu se află în sala mumiilor din muzeul din Cairo. Dar a fost pe Muntele Schimbării la Față, iar apostolii l-au văzut alături de Ilie și Isus, în slavă.
Ellen White spune: „Măreția Egiptului este în țărână. Puterea și civilizația lui au trecut. Însă lucrarea lui Moise nu va pieri niciodată” (Educație, p. 54).
Putem să alegem astăzi să Îi slujim Domnului și să ne pregătim să locuim cu El în locuințele cerești.
