Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai; să vedem dacă poţi face rost de călăreţi ca să încalece pe ei! (Isaia 36:8)
Ascultă ediția audio aici.
Armata asiriană era una dintre cele mai puternice din lume. Sanherib, regele ei, se afla în război împotriva Egiptului și, deși micul regat al lui Iuda, aliat cu Egiptul, nu reprezenta un dușman periculos, el l-a trimis pe marele paharnic, cu o mare armată, să asedieze cetatea Ierusalimului și să îl someze pe regele ei, Ezechia, să se predea și să își schimbe aliatul. Solul asirian, știind că armata lui Ezechia nu are cai, i-a oferit un pact avantajos: „Îți voi da două mii de cai dacă găsești călăreți care să încalece pe ei.” Dar Iuda nu dispunea de două mii de călăreți! Ca să nu ne îndoim de istoricitatea acestui moment, a fost consemnat în detaliu pe o inscripție scrisă cu caractere cuneiforme, găsită în ruinele cetății Ninive. Este amintit și de cronicarii greci, care atribuie distrugerea armatei asiriene nu îngerului lui Iehova, cum spune Biblia, ci unei epidemii.
Făcând o aplicație omiletică a pasajului, două mii de cai sunt oportunitățile și mijloacele pe care le pune Dumnezeu la dispoziția fiecăruia dintre noi, ca măsuri concrete pentru a rezolva situațiile dificile pe care ni le rezervă viitorul. Iar cei două mii de călăreți există, nu sunt o ipoteză, și cu atât mai puțin o ficțiune. Noi, cei două mii de călăreți, suntem toți cei dispuși să ne aventurăm, să ne adaptăm, să învățăm, să încercăm, să experimentăm, să riscăm. Pentru aceasta trebuie să fim bărbați și femei cu credință fermă, care cred promisiunile lui Dumnezeu, care au încredere în planurile divine, care ascultă de poruncile Sale; bărbați și femei care au viziune, care văd noile oportunități care apar, care știu ce trebuie să facă biserica şi își stabilesc obiective; bărbați și femei care știu să lucreze în echipă; oameni consacrați, dispuși la sacrificiu, neobosiți; bărbați și femei care au dobândit o formare, ca David, care știa bine ce are de făcut cu praștia, ca Pavel, despre care Dumnezeu a spus: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel” (Faptele 9:15).
Aceasta este aplicația spirituală pe care o putem da relatării întâlnirii trimișilor lui Sanherib cu Ezechia. Imprevizibilul s-a petrecut și providența divină și-a trimis Îngerul care a dat victoria regelui lui Iuda.
Pentru că există în ceruri un Dumnezeu, El nu va permite ca poporul Său să fie distrus. La final, îi va da victoria.
