Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. (Galateni 5:13)
Ascultă ediția audio aici.
Christian Boireau era directorul Departamentului de Tineret al Uniunii Franco-Belgiene, mare orator, dar în aceeași măsură specialist în zborul liber cu deltaplanul. Cunoscându-i pasiunea, i-am cerut, în primăvara lui 1992, să conducă pentru tinerii noștri o săptămână de meditații spirituale cu tema „A trăi în libertate deplină”. Întâlnirile au fost inspiratoare, ne-a făcut demonstrații de zbor, ne-a povestit numeroase experiențe.
A trăi în libertate deplină! Însăși esența mântuirii. Nu se poate vorbi despre libertate decât acolo unde ea nu există. Lumea este o enormă închisoare plină de lacăte, suferință și lupte. Hristos spunea că a venit cu un scop: „să propovăduiesc robilor de război slobozirea […]; să dau drumul celor apăsaţi” (Luca 4:18) și a plătit cel mai mare preț: a luat locul nostru în această închisoare, a îndurat chinurile noastre și, în cele din urmă, a luat asupra Lui condamnarea legii, pedeapsa cu moartea, pentru ca astfel să putem fi liberi: „Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 5:1).
Christian ne-a spus că a trăi liber seamănă cu a zbura. Zborul este simbolul dominării spațiului. Când privim în sus nu există barieră, pentru că cerul nu are limite; numai când privim în jos găsim limite și obstacole riscante. Trebuie să evităm răpitoarele, care știu să vâneze din zbor. Trebuie să avem puncte de sprijin, în care să ne odihnim. Trebuie să știm să zburăm precum coloniile de rațe, de stârci sau de alte păsări migratoare, care formează un V în văzduh pentru a străbate mai eficient aerul și a se ajuta reciproc, schimbând locurile din când în când pentru a ghida grupul. Trebuie să știm că anumite libertăți ucid, la fel ca acea diabolică „vânătoare de porumbei”: cât timp pasărea este în colivie, captivă, se află în siguranță; când ușița libertății se deschide spre ceruri, pasărea iese, zboară, dar un prăștiaș postat în spatele coliviei o urmărește în zbor cu un proiectil și, dacă este țintaș bun, o ucide…
Pentru acea săptămână de meditații, m-am ocupat de concluzia spirituală a dezbaterilor și, ca ilustrație finală, am cumpărat șapte porumbei de fermă, pe care i-am eliberat aruncându-i în aer. A fost impresionant, dar numai patru dintre porumbei și-au luat zborul, pe când ceilalți trei, deși au încercat, au căzut la pământ din cauză că nu știau să zboare, nu învățaseră să trăiască în libertate deplină. Să trăim astăzi libertatea pe care ne-o dă Dumnezeu!
