Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul. (Romani 16:19)
Ascultă ediția audio aici.
Înainte să încheie epistola, ca un fel de post-scriptum sau de postdata, apostolul, după ce a făcut elogiul supunerii față de adevăr a credincioșilor romani, care era cunoscută de toți, spre deosebire de cei care au cauzat disensiuni și scandaluri împotriva doctrinei, le spune că ar vrea ca ei să fie „înţelepţi în ce priveşte binele şi proşti în ce priveşte răul”. Care este mesajul apostolului?
Termenul grec akéraios (puri) a făcut obiectul unor traduceri foarte diferite: „inocenți”, „simpli”, „cruțați”, „naivi”, „neprihăniți”. Cât despre sofous (înțelepți), care apare de douăzeci de ori în Noul Testament, a fost tradus prin „prudenți”, „pregătiți”, „ingenioși”, „avizați”. În mod normal, un moralist ar fi spus: „Simpli în ce privește binele și prudenți în ce privește răul”, dar Pavel spune exact contrariul. De ce? Termenul akéraios era folosit de greci pentru a se referi la vinul neamestecat cu apă sau la metalul pur, neamestecat cu alte metale, de unde înțelegem că apostolul Pavel vrea să spună că o singură atitudine este potrivită față de rău: respingerea. Cu răul nu trebuie făcut niciun compromis, nicio concesie, nu trebuie justificat, pentru că este periculos. Pavel recomandă o atitudine care să nu fie echivocă, ci clară, curată, neamestecată, neintoxicată sau alterată. Este vorba despre trăsătura moralității prin care ea nu se amestecă cu răul, prin care își conservă calitatea de metal pur. Pavel explică în Filipeni 2:15: „Ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”
În ce privește binele, avem nevoie de discernământ, prudență, cunoaștere, geniu. De ce? Pentru că putem strica sau distruge ceea ce este bun prin imprudență și nepricepere: Este momentul oportun? Cum? Cui? Unde trebuie să prezentăm, să apărăm sau să punem în valoare binele? Intențiile bune nu sunt suficiente, nu este suficient să ai dreptate sau să ai adevărul de partea ta. Avem nevoie de abilități practice, de circumspecție, de știința de a face lucrurile, pe care grecii o numeau cunoaștere. În ce privește răul, abilitatea și înclinația sunt un pericol. În ce privește binele, simplitatea și naivitatea sunt un pericol, în măsura în care se pot transforma în intransigență. Isus spune: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” (Matei 10:16).
Domnul ne poate ajuta să trăim cu înțelepciune într-o lume de păcat.
