Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. (Matei 18:5)
Ascultă ediția audio aici.
În urmă cu mai mulți ani am auzit una dintre cele mai bulversante știri, despre un copil de zece ani găsit spânzurat în podul locuinței. Avea doar zece ani. Un copil obișnuit. Lucru cert este că își pregătise moartea cu cruzimea rece a unui adult. În camera lui, pe birou, fusese găsită o scrisoare care repeta ceea ce se știa deja: „Nimeni să nu se simtă vinovat de moartea mea. Mi-am luat viața de bunăvoie.” Și apoi, ca explicație, doar trei cuvinte oribile, năucitoare: „Mi-e frică.”
Îi fusese frică. Nici el nu știuse să explice bine de ce. Numai copiii închiși în infinita solitudine resimțită de micuți când nu sunt iubiți suficient ar putea explica. Acest copil, urcând scările de la etajul șapte la etajul opt, unde era podul, nu știuse, nu citise niciuna dintre statisticile care arată că în fiecare an, în lume, mai mult de două milioane de copii sunt supuși unor rele tratamente; că în Statele Unite, în fiecare an, spitalele primesc între o sută de mii și două sute de mii de copii torturați, între șaizeci de mii și o sută de mii de cazuri de micuți supuși violenței sexuale și că aproape opt sute de mii sunt abandonaţi de părinții lor. Nu știa, în timp ce trecea cureaua pe după conducta de gaz, nici că acest moment tragic urma să facă parte din Anul Internațional al Copilului (1979)…
Ca și cum nu ar fi destul, frica face ca viața să ne fie afectată de diverse boli: „Relația care există între minte și corp este foarte strânsă. Când mintea suferă, corpul suferă împreună cu ea. Starea minții afectează sănătatea într-o măsură mult mai mare decât își pot închipui mulți. Multe dintre bolile de care suferă oamenii sunt rezultatul depresiei mintale. Supărarea, neliniștea, nemulțumirea, remușcarea, simțământul de vinovăție, lipsa de încredere, toate acestea tind să zdrobească forțele vitale și să deschidă ușa pentru decădere și moarte” (Sfaturi pentru sănătate, p. 371).
În aceste vremuri de supraexpunere la tot felul de informații (în cea mai mare parte, foarte frustrante), copiii, tinerii și adulții suportă efectele mediului în care trăim. Așa că este foarte important să Îl primim pe Isus în viața noastră. Prezența Lui ne deschide orizonturi de speranță care schimbă cele mai pesimiste perspective.
Să ne apropiem astăzi de Isus ca un copil. Să ne recunoaștem slăbiciunile. Să Îi încredințăm vulnerabilitățile. Să Îi spunem că ne este teamă. Ne va primi și ne va da pacea Sa.
