Oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. (Luca 21:26)
Ascultă ediția audio aici.
Un nou agent al temerii s-a integrat în cronica obișnuită a zilelor noastre. Este vorba de terorism. Atentatele din 11 septembrie 2001, din New York, și cele din Atocha, Madrid, din 11 martie 2004, au cauzat morți regretabile, generând un val de teroare colectivă. Catastrofele naturale care se repetă cu o frecvență fără precedent, cauzând devastare și ruină în anumite locuri din lume prin cutremure de pământ, tornade, tsunami, uragane; dezastrele ecologice și criza mondială se adaugă și ele la lista factorilor care declanșează frica. Ca o încununare, unele țări din Africa sunt pe cale de dispariție din cauza SIDA. Toate acestea au dezvoltat o stare de teamă colectivă și de angoasă a societății.
Unde este remediul? Răspunsul este pe cât de clar, pe atât de interesant: remediul se găsește în mesajul primului înger proclamat de Biblie: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7). Remediul este Evanghelia veșnică, cunoașterea timpului și temerea de Dumnezeu. Evanghelia este un mesaj de pace, de bucurie și de mântuire. Conține un principiu al speranței care generează în credincios o atitudine psihologică pozitivă față de durerea și teama vremurilor actuale. Cunoașterea timpului prin studierea profețiilor despre sfârșit înlătură vălul cu privire la viitor și ne permite să știm că întoarcerea Mântuitorului este iminentă.
Isus spune: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28), iar temerea de Dumnezeu este remediul paradoxal pentru teama caracteristică timpului nostru. Teama de Dumnezeu nu este frică, ci evlavie, nu este doar respect, ci este și dependență, credință și încredere în Tatăl ceresc. Este recunoașterea existenței Sale, a suveranității Sale asupra lumii și a providenței Sale.
Noi, copiii lui Dumnezeu, nu trebuie să trăim descurajați și paralizați de teamă. Speranța în Hristos și în făgăduințele Sale binecuvântate ne dau puterea de a înfrunta crizele ce vor veni. Să înfruntăm fiecare nouă zi cu siguranța pe care ne-o dă faptul că știm că există în ceruri un Dumnezeu.
