El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)
Ascultă ediția audio aici.
O serie de expresii paralele, solemne și emfatice caracterizează profețiile din Apocalipsa despre timpul sfârșitului și Noul Pământ: „Nu va mai fi nicio zăbavă” (10:6); „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul” (18:21); „moartea nu va mai fi” (21:4); „Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.” (21:25); „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem” (22:3). Este evident că toate motivele atât de tragice de înfricoșare, angoasă și teamă vor înceta și vor dispărea definitiv atunci când Dumnezeu va conduce istoria acestei lumi spre sfârșitul ei. Timpul, ca oportunitate, circumstanță și materie primă din care sunt făcute evenimentele istoriei, bune și rele, nu va mai fi. Frica, apărută în Eden care a însoțit omenirea începând de atunci, nu va mai fi pentru că „nenorocirea nu va veni de două ori” (Naum 1:9).
Răul, cauzat de răzvrătirea împotriva sfintelor legi ale lui Dumnezeu, va înceta să existe și, odată cu el, și funestele sale consecințe, durerea și suferința. Alte texte apocaliptice, dar din scrierile profetului Isaia, subliniază bucuria perpetuă și fericirea, ca atitudini pozitive ce vor exista în cerurile noi și pe noul pământ, luând locul fricii, tristeții sau tânguirii care prevalează astăzi în lume: „Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui, în bucurie. Eu însumi Mă voi înveseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor” (Isaia 65:18-19); „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10).
Apostolul Pavel spune: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Romani 8:18), iar câteva versete mai târziu: „Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi.” (v. 24) Circumstanțele dureroase ale epocii în care trăim ne apropie vertiginos de sfârșit; cerul ne transmite avertismente insistente pentru a ne ajuta să devenim mai puternici și să ne reînnoim speranța. Vremea se împlinește și, odată cu ea, sfârșitul tuturor lacrimilor, strigătelor și durerilor prezente. Trăim această minunată speranță, care este o garanție a mântuirii.
Astăzi este momentul să experimentăm anticipat bucuriile cerului. Există în ceruri un Dumnezeu!
