Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra. El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază. (Psalmii 37:5-6)
Ascultă ediția audio aici.
Prima dată când am vorbit cu locotenent-colonelul, șeful batalionului unde îmi făceam stagiul militar, a fost pe câmpul de instrucție. Eram un recrut care sâmbăta refuzam instrucția pentru că eram adventist de ziua a șaptea. În acea sâmbătă, pentru că nu am vrut să fac parte din plutonul de instrucție, am fost închis la carceră, în așteptarea sosirii locotenent-colonelului care să ordone ce avea să se întâmple cu mine. Când a sosit, mi-a spus că trebuie să particip la întreg programul de instrucție ordonat de Comandamentul general și că acest program includea instrucție sâmbăta dimineața. Nici el, nici altcineva nu putea să mă scutească de exercițiile de sâmbătă pe perioada instrucției. M-am îngrijorat, neștiind ce îmi pregătise Providența divină pentru sâmbăta care a urmat.
Mi-am amintit că, pus în fața unei situații extreme, psalmistul spune în Psalmul 37: „Încrede-te în El şi El va lucra.” Mi-a petrecut săptămâna rugându-mă și sâmbăta a sosit. Nu am aflat niciodată de ce, dar în acea zi nu a fost instrucție. În timpul săptămânii care a urmat, căpitanul medic m-a încadrat ca ajutor la dispensar, și nici acum nu știu de ce eu nu am mai făcut instrucție sâmbăta dimineața.
La sfârșitul perioadei de instrucție, locotenent-colonelul șef a revenit să vorbim, de data aceea pentru a-mi spune: „Soldat, o să te repartizăm acolo unde se realizează garda de control.” Cu această încadrare urma să nu am niciodată probleme cu Sabatul. La câtva timp, locotenent-colonelul m-a chemat în biroul său și mi-a spus: „O să primești permisie de noapte, așa încât să îți poți continua studiile de licență.” Permisia de noapte este permisiunea de a dormi acasă în fiecare noapte, un privilegiu de care profitau numai trei soldați în tot batalionul.
Acest șef militar servise în Maroc, unde cunoscuse familii evreiești care respectau Sabatul. Era văduv, avea un copil de aceeași vârstă cu mine și era interesat de biserica mea: „Cum sunt slujbele la voi? Pastorii voștri se căsătoresc? Aveți biserici în mai multe locuri?” Cu ocazia unuia dintre aceste surprinzătoare interogatorii, mi-a spus: „Soldat, pot să asist la slujba de la biserica ta? Nu-ți face griji, voi fi în civil.” Deși i-am făcut o invitație, nu a îndrăznit niciodată să ne viziteze. Când mi-am terminat serviciul militar, am trecut să îmi iau la revedere și i-am oferit ca amintire o Biblie.
Atunci când noi decidem să fim loiali Domnului, El deschide ușile pentru ca oamenii din jurul nostru să poată vedea că există în ceruri un Dumnezeu…
