Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. (Matei 13:44)
Ascultă ediția audio aici.
Când eram copil, aveam doi prieteni. Îmi plăcea să ne jucăm în pasajele subterane din ruinele Castelului de Palomar, în căutarea unei comori. Această incintă, din care nu au mai rămas decât câteva vestigii, a fost în Evul Mediu un important palat al unuia dintre șeicii arabi care au dominat regiunea timp de secole.
Imaginația și setea de aventură ale copiilor care eram pe atunci ne-au făcut să gândim că în acele săli subterane și pasaje care permiseseră cândva o comunicare între interiorul palatului și pădure, cineva ar fi putut ascunde o comoară – monede, bijuterii, obiecte de epocă. Din păcate, nu am găsit niciodată nimic. Dar într-o zi, cu discreția obișnuită, mi-am convocat prietenii într-una din ascunzătorile Castelului de Palomar. Trebuia să le comunic ceva foarte important: eu, de la înălțimea celor doisprezece ani ai mei, descoperisem o comoară! Trecuseră deja câteva luni de la fericita descoperire, dar am păstrat tăcerea până când am fost pe deplin convins de valoarea a ceea ce găsisem. Curiozitatea prietenilor mei era imensă. Unde? Când? Ce conține? Cine altcineva în afară de noi mai știe secretul? Curând au aflat totul. Le-am explicat că, alături de fratele meu, începusem să frecventez Biserica Adventistă din oraș, aflată într-o clădire căreia îi fuseseră dărâmați câțiva pereți pentru a se putea construi sala de întâlnire, a cărei ușă era în permanență păzită de un paznic; în acel loc se țineau conferințe despre profețiile biblice. Întâlnisem acolo un grup de băieți de vârsta mea, simpatici, amabili, inteligenți, care îmi spuneau despre Evanghelie lucruri pe care nu le auzisem niciodată mai înainte.
Într-o Biblie pe care o primisem de la fratele meu, descoperisem ce a făcut Isus pentru a salva lumea de consecințele păcatului. Da, acolo, în Biblia mea, descoperisem comoara ascunsă despre care vorbea Isus în parabolă. I-am invitat pe Benito și pe Gary să împartă cu mine această comoară și au acceptat. Așa că am renunțat la joaca noastră în ruinele Castelului de Palomar și, începând de atunci, am prins gustul cercetării, investigării, cunoașterii comorii neperisabile a Împărăției lui Dumnezeu.
Astăzi, la mai bine de șaizeci de ani de atunci, suntem aceiași trei prieteni din copilărie care continuă să descopere noile bogății ascunse ale Cuvântului lui Dumnezeu: inestimabila valoare a milei divine, providența și făgăduințele Sale.
Pentru noi există mari comori în Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca astăzi, inima noastră să fie dispusă să le descopere.
