După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. (Ioan 19:38)
Ascultă ediția audio aici.
Concepción avea optsprezece ani când mi-am început lucrarea în mica localitate Liria (Valencia, Spania). Alicia, o tânără din biserică, mi-a prezentat-o și mi-a spus că dorea să facă studii biblice, în ciuda opoziției părinților ei. Era singurul copil al familiei. Părinții ei se bucurau de o bună situație financiară, erau foarte cunoscuți în oraș și în niciun caz nu ar fi permis ca fiica lor să aibă legături cu „protestanții de la fermă”, cum erau numiți adventiștii în sat. Pe vremea aceea, prejudecățile religioase erau foarte mari, favorizate de autorități și de cei doi preoți de la cele mai importante parohii din oraș.
În ciuda tuturor acestora, Concepción era o tânără curajoasă, dispusă să meargă înainte în ce privește cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Întrebarea era unde și când. Pentru a evita ca familia să își dea seama și să o împiedice, am decis ca studiile biblice să aibă loc în ruinele unui vechi schit, aflat nu departe de casa ei, la ora siestei, în timp ce părinții dormeau. Lucrurile au decurs astfel timp de aproape un an. Tânăra, însoțită de Alicia, venea la locul stabilit pe un drum, iar eu mă duceam pe alt drum. Când părinții ei s-au stins, ea era deja căsătorită și, la fel ca soțul ei, dădea mărturie fără să se mai ascundă despre credința ei adventistă, iar la momentul construirii unei noi biserici a contribuit cu generozitate, la fel ca și la alte proiecte ale bisericii.
Pentru un timp, Iosif din Arimateea și Nicodim au fost ucenici ai lui Isus în secret, apărând cauza lui Hristos și împiedicând Sinedriul să își împlinească planurile. Dar când a fost necesar să iasă din anonimat pentru ca trupul lui Isus să nu fie îngropat într-un mormânt dezonorant, ei, oameni bogați și influenți, au obținut de la Pilat permisiunea de a lua trupul pentru a-l îmbălsăma și a-l înmormânta cu demnitate.
Dacă Dumnezeu ne-a chemat să Îi slujim în circumstanțe complicate, este posibil ca, pentru propria siguranță, să fie nevoie să fim în secret ucenici ai Domnului. Vom putea proclama în mod deschis adevărul care astăzi este în inimă, la momentul potrivit. Să ne încredem în El!
