Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără. (Matei 13:45-46)
Ascultă ediția audio aici.
Victor a devenit, la un moment dat, membru în Biserica Adventistă din Zaragoza (Spania). Aparținea unei familii catolice foarte bogate și cu rang înalt în delegația provincială a Ministerului Dezvoltării. O tânără adventistă lucrase în casa lor ca internă. Victor, care era un tânăr curios, un „căutător de perle rare”, a dorit să știe mai multe despre credința unică a fetei care nu lucra sâmbăta. Așa a aflat că ea făcea parte din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. A trecut mult timp.
Victor s-a căsătorit, s-a mutat la Zaragoza și, călăuzit de amintirea tinerei care lucrase pentru părinții lui, s-a hotărât să viziteze Biserica Adventistă. Așa am ajuns să îl cunosc. A urmat studii biblice și a descoperit perla prețioasă pe care o căuta.
Atunci au început problemele: soția i-a întors spatele și, fiind sfătuit greșit de duhovnicul său, el a divorțat. Pe plan profesional, nu i s-a permis să aibă Sabatul ca zi de odihnă și a fost demis. Ca o încoronare a tot ce se întâmpla, pentru mulți dintre prietenii săi a încetat să mai fie un om onorabil. Plătea un preț foarte mare pentru a deține „mărgăritarul de preț”, dar el nu a ezitat. A acceptat adevărul, a cumpărat perla dorită și a „vândut”, în schimbul ei, tot ce avusese: căsătorie, familie, prieteni, poziție socială.
„Noi trebuie să căutăm Mărgăritarul de mare preț, dar nu în târgurile lumii sau pe căi lumești. Prețul pe care ni se cere să-l plătim nu constă în aur sau argint, pentru că de fapt aurul și argintul aparțin lui Dumnezeu. Trebuie să abandonăm ideea că avantajele temporare sau spirituale vor putea să câștige mântuirea pentru noi. Dumnezeu cere ascultarea noastră de bunăvoie. El ne cere să ne părăsim păcatele. Sunt unii care se pare că întotdeauna caută Mărgăritarul ceresc, dar ei nu abandonează, nu părăsesc cu totul vechile lor obiceiuri rele. Ei nu mor față de sine, pentru ca Domnul Hristos să poată trăi în ei. De aceea, ei nu găsesc Mărgăritarul de mare preț.
Ei n-au ajuns să biruiască ambiția nesfântă și iubirea lor pentru plăcerile păcatului. Ei nu și-au luat crucea și nu L-au urmat pe Domnul Hristos pe calea renunțării de sine și a sacrificiului. Aproape creștini, dar nu pe deplin creștini, deși se simt aproape de Împărăția cerurilor, ei nu vor putea intra în ea. Aproape, dar nu pe deplin mântuit înseamnă a fi nu aproape, ci cu totul pierdut” (Parabolele lui Isus, p. 75).
Ce preț suntem dispuși să plătim pentru mărgăritarul de mare preț?
