Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:48)
Ascultă ediția audio aici.
În ce privește mântuirea, a existat dintotdeauna o aspirație supremă care a servit ca motor al întregului proces: idealul de perfecțiune. „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Este perfecțiunea un ideal tangibil? Are o valoare absolută sau relativă? Care este modelul de urmat?
Încă de la originea creștinismului, perfecțiunea credinciosului a constituit subiectul unor discuții controversate care, în unele dintre cazuri, au dat curs unor atitudini și cuvinte contrare tocmai idealului care anima discuția. Principalele soluții care au fost oferite pot fi rezumate în patru tipare de gândire:
1. Pesimist. Perfecțiunea este un ideal moral intangibil pentru om, doar Hristos îl poate atinge.
2. Voluntar. Perfecțiunea este obiectivul suprem al vieții de creștin și cu toții ar trebui să tindem către ea.
3. Coercitiv. Perfecțiunea este condiția imperativ necesară pentru mântuire.
4. Înlocuitor. Perfecțiunea absolută există doar în Dumnezeu. În om, ea are o valoare relativă. Dar cu toții putem fi perfecți în Hristos și pentru Hristos. Această atitudine corespunde cu ceea ce susține Biblia.
Cuvântul folosit în Noul Testament pentru „desăvârșit” este adjectivul téleios, care înseamnă „plin”, „complet”, „care a atins întreaga dezvoltare posibilă”, „care și-a atins obiectivul” sau „care a ajuns la maturitate”. Care maturitate? Cea care corespunde fiecărui individ care se implică. Acest cuvânt descrie foarte bine dobândirea maturității spirituale bazată pe credință.
Doar că perfecțiunea și sfințenia Divinității sunt două lucruri diferite. Și, oricât de surprinzător poate părea, în Biblie există un singur pasaj care prezintă perfecțiunea ca fiind un atribut al Divinității: versetul de astăzi. Scrierile sfinte nu au dorit niciodată să vorbească despre perfecțiunea divină, așa cum vorbesc despre sfințenia divină, ca să definească natura lui Dumnezeu. Termenul „desăvârșit” este întotdeauna aplicat lucrărilor lui Dumnezeu, căilor Sale, Legii Sale, omniscienței Sale. Și în această declarație a lui Isus din Predica de pe Munte, perfecțiunea divină este pusă în relație cu îndurarea pe care trebuie să o avem față de toți oamenii (Matei 5:46-48).
„În măsura în care Dumnezeu este desăvârșit în ale Sale, în aceeași măsură trebuie să fim și noi desăvârșiți în ale noastre” (Patriarhi și profeți, p. 541).
Să încercăm astăzi să atingem perfecțiunea creștină pe care o așteaptă Dumnezeu de la noi.
