Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi. (1 Tesaloniceni 3:12)
Ascultă ediția audio aici.
Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fără nicio urmă de rău, de pată sau înclinație spre păcat, a fost dotat cu capacitatea de a se dezvolta și de a crește; adică Dumnezeu a creat omul perfect, diferit de animale, care nu își pot schimba instinctele atavice. Ellen White spune: „«Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său» (Geneza 1:27), iar scopul Lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult, să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toate facultățile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea și vigoarea lor trebuia să crească neîncetat” (Educație, p. 11).
După păcat, omul și-a pierdut treptat capacitatea de a reflecta perfecțiunea divină, de care se bucurase atunci când ieșise din mâinile Creatorului; astăzi, deși păstrăm rămășițe prăpădite din perfecțiunea originală, imaginea lui Dumnezeu este profund alterată, sărăcită și desfigurată de consecințele fatale ale păcatului. Noi, oamenii, suntem incapabili să atingem prin noi înșine idealul divin din Eden: „Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât gândirea omenească cea mai înaltă. Evlavia – asemănarea cu Dumnezeu – este scopul care trebuie atins” (Educație, p. 14). În tot acest proces de degradare cauzat de imperiul răului, am pierdut perfecțiunea. În același fel în care ne-am păstrat individualitatea, modul de a gândi și de a acționa, liberul-arbitru, deci responsabilitatea morală și spirituală care ne caracterizează, ne-am păstrat și capacitatea de a progresa și de a ne dezvolta. Iar în veșnicie vom continua să creștem: „În ceruri va trebui să continuăm să progresăm” (Ellen White, Solii pentru tineret, p. 98).
Duhul Sfânt folosește perfecțiunea pentru a lucra cu noi, ea fiind fundamentul oricărei creșteri morale și spirituale. Dacă luăm ca exemplu iubirea conjugală, unii gravează pe coliere aforismul: „Azi mai mult ca ieri și mai puțin ca mâine.” Același lucru îl putem spune și noi despre creșterea iubirii dintre frați și despre sfințire, la fel cum Pavel vorbește în versetul de astăzi despre creșterea în credință, creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu, creșterea în lucrarea lui Dumnezeu. La fel putem vorbi și despre creșterea în perfecțiune, știind că perfecțiunea este o cale progresivă care va culmina cu asemănarea cu Isus la revenirea Lui (1 Ioan 3:2).
Să nu uităm că acest drum este anevoios, dar, la final, se va dovedi cel mai sigur.
