Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă. (Isaia 45:1)
Ascultă ediția audio aici.
Am fost adesea surprins că, în Noul Testament, atât Pavel, cât și Petru ne încurajează: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii” (1 Timotei 2:1-2); să îi considerăm trimiși ai lui Dumnezeu (1 Petru 2:13-14), pentru că „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. […] El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. […] De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului” (Romani 13:1-5). Cum este posibil ca apostolii să facă astfel de propuneri într-o vreme când, cel mai probabil, Imperiul Roman era condus de Nero, un nebun care a făcut atâția martiri? Să fie autoritățile și monarhiile „de drept divin”?
Dumnezeu nu este niciodată complicele crimelor, războaielor fratricide, folosirii armelor de distrugere în masă, de care fac uz unii conducători ai lumii. La întrebarea mea nu există răspuns, în afară de cazul în care acceptăm realitatea tragică a conflictului de pe pământ dintre Hristos și Satana și filosofia providențialistă a istoriei, conform căreia Dumnezeu dă autorităților oportunitatea de a guverna în mod drept, punându-le astfel la încercare, ținând sub control acțiunile lor de conducere și determinându-le deciziile, legile și rezoluțiile, după înțeleapta Sa providență, pentru a sluji împlinirii finale a planurilor Sale.
Cirus a reușit să pună punct supremației Babilonului, o națiune care distrusese Ierusalimul și luase ca prizonieri foarte mulți evrei. A promulgat un decret pentru reconstruirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim (2 Cronici 36:22-23) și a finanțat o mare parte din acest proiect. În timpul primului an al domniei sale, a autorizat prin decret repatrierea unui prim contingent de evrei, pentru reconstruirea Templului (Ezra 1:1-4). Cu aproape două sute de ani înainte, profetul Isaia spusese că Cirus avea să fie „unsul Său”, „păstorul” care va împlini voia divină, cel care „va împlini voia Lui împotriva Babilonului” (Isaia 45:1; 44:28; 48:14).
Așa au fost și așa sunt planurile providențiale ale lui Dumnezeu, chiar și cu cei care nu fac parte din poporul Său. Să nu uităm că, dacă nu o facem noi, Dumnezeu poate folosi un necredincios pentru a vesti Cuvântul Său în aceste zile.
