Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. (Daniel 9:24)
Ascultă ediția audio aici.
Una dintre cele mai extraordinare profeții ale Bibliei este cea a celor șaptezeci de săptămâni. Ea ne permite să stabilim data botezului lui Mesia și data morții Sale. Pavel dă mărturie despre aceasta, scriind: „Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său.” (Galateni 4:4) și: „Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi” (Romani 5:6). Însuși Isus, după ce a fost botezat în Iordan, și-a început slujirea vestind: „S-a împlinit vremea” (Marcu 11:15), iar evreii care cunoșteau profeția celor șaptezeci de săptămâni așteptau venirea lui Mesia în acele timpuri (Ioan 1:19; Luca 3:15).
Această descoperire făcută profetului Daniel a fost răspunsul la rugăciunea de mijlocire pentru poporul său. Rămăsese perplex, crezând că cele 2 300 de seri și dimineți din viziunea anterioară se aplicau perioadei de captivitate în Babilon: „Am stat leşinat şi bolnav mai multe zile… Eram uimit de vedenia aceasta şi nimeni nu ştia” (Daniel 8:27). Când îngerul Gabriel este trimis la Daniel pentru a-i dezvălui misterul calculului profetic, îi spune: „Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!” (Daniel 9:23). Ce vedenie? Un element de natură filologică ne lămurește cu privire la vedenia despre care vorbește îngerul. Termenul evreiesc folosit pentru cuvântul „vedenie” în Daniel 8:27 este mar’eh, vedenia cu serile și diminețile (Daniel 8:26). Adică singura parte care rămăsese fără explicație din vedenia anterioară, cronograma celor 2 300 de zile profetice.
În felul acesta, capitolele 8 și 9 ale cărții lui Daniel au legătură, fiind părți ale aceleiași vedenii, și lor li se aplică principiul de interpretare zi-an, care este cheia înțelegerii sensului profeției. Interpretarea celor șaptezeci de săptămâni este centrată pe ultima, cea mai importantă. Admițând începutul profeției în toamna anului 457 î.Hr., se poate stabili data botezului lui Isus, în toamna anului 27 d.Hr., data crucificării Sale, în primăvara anului 31 și începutul predicării Evangheliei neamurilor sau universalizarea legământului divin, în toamna anului 34.
Nu poate fi pus la îndoială faptul că profeția confirmă providența divină în istorie și că profetul Daniel este inspirat.
