Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:5-8)
Ascultă ediția audio aici.
În zorii existenței limbii spaniole, în preajma secolelor al X-lea și al XI-lea, autori anonimi s-au inspirat din relatarea nașterii sau patimilor Domnului pentru a crea primele piese de teatru. Piesele erau prezentate în biserici de bărbați care interpretau atât rolurile masculine, cât și pe cele feminine. Cea mai veche piesă din literatura dramatică spaniolă este un fragment din relatarea nașterii, intitulat El auto de los Reyes Magos [Adorarea Magilor], găsit în sacristia catedralei din Toledo, la sfârșitul secolului al XII-lea.
Relatările nașterii au o valoare surprinzătoare, indiscutabilă, prin caracterizarea foarte precisă a personajelor lor, prin plasticitatea scenelor și prin scenariu. Fiecare personaj își interpretează rolul înaintea Copilului Isus, figura centrală. Toți protagoniștii și toate scenele sunt încărcate de o profundă semnificație etică, spirituală și teologică.
Care este scenariul Adorării Magilor? Prin scenariu se înțelege mesajul lansat de personajele care fac reprezentația, învățătura didactică, morală sau spirituală pe care o primește publicul. Apostolul Pavel ne arată că principalul scenariu, lecția supremă a nașterii, este renunțarea, smerirea, sau kenosis, a Fiului lui Dumnezeu. Ca într-un scenariu de amploare, fiecare personaj care asistă la naștere își va interpreta rolul preluând sau contrazicând renunțarea exemplară a Copilului Isus ghemuit în ieslea staulului în care s-a născut.
Mai mult decât atât, renunțarea este trăsătura-cheie a ucenicului veritabil al lui Hristos, iar credincioșii din toate timpurile ar trebui să mediteze la relatarea nașterii lui Isus cu un spirit de umilință și de admirație: „Admirăm sacrificiul Mântuitorului, care a schimbat tronul cerului cu staulul și tovărășia îngerilor sfinți cu vitele din grajd. Îngâmfarea omenească și mulțumirea de sine se simt mustrate în prezența Sa” (Hristos, Lumina lumii, p. 28). În lumina acelorași învățături, textul liturgic al apostolului Pavel adresat filipenilor începe cu îndrumarea: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.”
Să avem în noi, astăzi, dorința de a sluji lui Dumnezeu.
